Zapezile demascatoare
Cel putin in ochii suficient de cuvantatori ai oricarei Puteri, de la noi sau de aiurea, pentru care frumusetea, sinceritatea, compasiunea si mirarea dragalasa a copilariei sunt un fel de rau ce trebuie eradicat.
Dar intelepciunea populara a conservat vorbe ce ating, in simplitatea adevarului continut in ele, coarda sensibila a oricarei minti mature, normale: moartea copilariei este stingerea sufletului. Sau "Cand nu mai esti copil, ai murit de mult", formulare intalnita si in aforismele marelui nostru Brancusi.
Pe scurt, cine uraste zapezile, cine le sfideaza si le trece la capitolul "am mai vazut noi d'astea, si n-a murit nimeni!" are parte, negresit, de razbunarea omatului.
De ani buni, la noi, zapezile isi razbuna sfidarea venita de sus; o trec la capitolul, "cine sfideaza, plateste!". Asa s-a intamplat si in aceasta iarna a dezbinarilor noastre, a tacerilor asupra inrositului cod al vrajbei socio-politice. Iar zapezile au demascat competitia intereselor personale, moartea copilariei unor maturi din peisajul hibernal al Puterii, stangacia lor neiertatoare.
De fapt, fara vrerea cuiva anume, dintre cei grav afectati de ravagiile iernii, sub covorul prea gros de nea care a acoperit si a distrus case, care a ucis, in multe zone ale tarii, oameni si animale, a ramas intiparit sloiul de nepasare al autoritatilor. Al Guvernului, mult prea ocupat cu schimbarea macazului de imagine.
Zapezile au demascat ascunderea "codului rosu", careia i-au cazut prada aproape 80 de oameni. Episod dramatic, peste care nu poate pluti uitarea. Dimpotriva, intrebarea "Cine plateste pentru asemenea crime?" va starui multa vreme, de aici inainte.
"Tacerea zapezilor" ne-a dezvaluit marea suferinta a oamenilor: mii si zeci de mii de romani aflati in pragul saraciei; neputinta batranilor, ramasi fara surse elementare de trai. Practic, nu mai exista pe piata petrol lampant, bun pentru situatii de criza majora in gospodarie, cand energia electrica este doborata de furtuni; nu mai sunt lumanari sau nu sunt bani pentru a le cumpara.
Nu mai vorbim de hrana, de medicamente Unui localnic in varsta, gerul, zapezile in care locuitorii buzoieni au fost de-a dreptul ingropati, ii luasera singura lui bogatie: un cal si doi porci. Este doar un exemplu izolat, din sutele, miile si poate zecile de mii din toata tara, pe care omatul indiferentei autoritatilor le-a facut totuna cu inghetul.
Nu, copilaria autoritatilor, care au facut-o de oaie, nu mai traieste. A murit de mult pe dambul fugii de realitate. Se poarta maturitatea zeflemitoare; se poarta acumularea de averi; se poarta ura impotriva celor multi si amarati; se cultiva imaginea luxurianta a bogatiei si a minciunii.
Cred ca oamenii astia avuti s-au nascut direct adulti iresponsabili.
Dar zapezile i-au dat de gol
» vezi articolul original
sursa: 
