Cum este viața atunci când tot ce aștepți este o nouă doză? Seringa, pliculețul, țigara salvatoare… doar ele iți pot prelungi iluzia fericirii. Apar halucinațiile, simțurile se amestecă, totul este confuz în această lume care își devorează victimele.
A te droga nu mai este de multă vreme un păcat, o rușine. O petrecere fără droguri este considerată banală, plictisitoare, în multe cercuri ale tinerilor. Și nu vorbim numai despre tinerii săraci, fără educație, care pot fi păcăliți ușor. Vorbim despre tineri care au terminat o facultate, oameni de la care în mod normal ai pretenții, și pentru care un joint poate fi doar un moft, o joacă, ceva ce ține de bonton, de emancipare. Apoi, după această primă joacă nevinovată, încep problemele, se dezlanțuie iadul și începe goana în căutarea unei noi doze de plăcere, care să mențină starea de euforie simțită după botezul inițial.
Să consume droguri este sinonim, pentru mulți tineri, cu a se simți independenți, moderni, stăpâni pe viața lor, dar cât de grave pot fi urmările acestor momente de naivitate. Odată ce ai luat prima doză, ai pășit pe un drum extrem de periculos, din care puțini reușesc să iasă, și numai dupa ce au îndurat chinuri greu de descris. La început mai rar, apoi din ce în ce mai des, cel care se droghează simte nevoia tot mai acută să simtă din nou fiorul plăcerii. Din acest moment, se instalează cea mai gravă formă a suferinței prin care poate trece un consumator de droguri, dependența. Odată ce s-a ajuns în acest stadiu, foarte puțini sunt cei care reușesc să revină la o viață normală, dar nu scapă definitiv de sechelele iadului prin care au trecut.
Am trecut într-o zi pe Calea Rahovei, prin fața unei foste uzine, care acum închiriază spații pentru firme. În apropiere, o benzinărie, câteva blocuri de nefamiliști, o intersecție aglomerată, cu trafic intens, ca peste tot în București. În acel loc prin care trecea multă lume, fără să se sinchisească de cineva, vânzătorii de iluzii își ofereau marfa printr-o vizetă făcută într-o ușă, la stradă. Când am surprins acea scenă, era în jur de ora 13, deci în plină zi, sub ochii oamenilor, iar dealerii își vedeau de afacerile lor, fără nicio teamă că ar putea fi prinși de polițiști. Bineînțeles, nu era niciun jandarm în apropiere, deși vorbim de o zona destul de rău famată din capitală. Totul se face la vedere, pentru ca autoritățile permit așa ceva, în timp ce tinerii își procură cu ușurință dozele care finalmente le vor distruge viața.
Celebrele magazine de vise pot fi găsite oriunde, pentru că legea este prea permisivă, și pentru că organele de poliție nu mai pot face față avalanșei de dealeri de droguri care au apărut în toate orașele. S-a ajuns la cazuri disperate, cu părinți care cer polițiștilor arestarea propriilor copii, pentru că doar astfel îi pot scoate pe aceștia de sub influența anturajului. Bieții oameni speră că fiul sau fiica lor nu a ajuns în stadiul de dependent, și mai poate fi salvaț. Copii care erau premianți, tineri în care părinții își puneau mari speranțe, au ajuns niște epave, din cauza consumului de droguri. Erau specialiști în prepararea substanțelor dorite, care îi ajutau să uite de toate problemele. Dar odată ce amestecul ajunge în sânge, iar de aici la creier, reacțiile sunt teribile. Acești copii nu se pot apăra singuri, trebuie să-i ajutăm cu toții, întreaga societate. Altfel, s-ar putea ca într-o bună zi să ne confruntăm cu această problemă chiar în sânul familiei noastre.
Cristian Huluban
