Un cioban e somer cu acte in regula la 95 de ani! Tuica - secretul longevitatii sale
Pentru ca nu au mai intalnit un muncitor atat de batran, functionarii nu stiau daca e posibil sa primeasca indemnizatie si a fost nevoie de trei juristi si mai multi sefi de la fortele de munca pentru a-i acorda drepturile necesare.
Stefan Grosu s-a nascut in 1917, in varful muntelui, la strunga de oi a familiei si de mai bine de sapte decenii se ocupa de pastorit. A fost in razboi si acum este veteran, dar nu a lucrat cu forme legale pentru ca oieritul nu era o meserie recunoscuta pe vremuri. Abia cand a implinit 90 de ani, a zis ca ar vrea carte de munca asa ca si-a cautat de lucru. "Eu de mic am fost la oi, m-am ocupat de meseria aceasta si mi-a placut foarte mult. Noi suntem din stramosi ciobani si chiar daca ii greu, ii rau, e multa mizerie, noua ne place. Uite aci in zapada stau toata ziua cu mioarele. Noaptea tot aci, aici dorm in zapada, ca vin lupii si daca darmim in casa n-am facut nimica", spune mos Stefan.
In 2008, mos Stefan a aflat ca un patron din Lupeni- Valea Jiului cauta sa angajeze ciobani si imediat s-a angajat. In iarna aceasta insa, patronul l-a trimis pe batran in somaj tehnic, insa numai pana ce se topeste zapada. "Stau oleaca sa se linisteasca timpul asta, apoi ma intorc la munca. Asta e painea mea, eu fara oierit sunt ca fara de mancare", spune batranul nerabdator.
Tuica - secretul longevitatii saleCu toate acestea, pentru a deveni somer, mos Stefan a avut de infruntat un intreg sistem. "Cand m-am dus sa bag actele pentru somaj erau niste doamne acolo care au ras. Eu le-am zis ca-s om serios si nu vorbesc prostii. M-au pus sa sun la Deva la legist sa le confirme ca-s eu si ca inca mai traiesc, apoi m-au trimis la Deva, la jurist. Primul nu s-a lamurit, am fost la al doilea si nici el nu
s-a dumirit. Asa ca m-am dus la al treilea care a cautat si a gasit ca legea nu interzice si ca eu trebuie sa primesc somaj. Acum, pe 23 luna asta, ma duc sa iau ajutorul de somaj", povesteste mos Stefan patania.
Batranul e nerabdator sa se intoarca la miorele lui. "Eu sper ca, daca ma ajuta Dumnezeu, fac 100 de ani. Ma simt foarte bine, eu zic ca-s in putere. Nu mai vreau somaj, nu-mi mai trebe. E mai bine pe munte decat acasa".
Batranul provine dintr-o familie longeviva - tatal lui a trait pana la 103 ani, iar bunicul a plecat in lumea celor drepti la 107 ani. Niciunul n-a fost bolnav, iar pentru asta are si un secret: "Asa rar m-a mai durut cate ceva, dar putin. Cand ma racesc dau cu o oala de tuica fiarta cu piper si trece. Ala e medicament!"
» vezi articolul original
sursa: 
