Ultimele zile ale lui Iuliu Maniu Stiri.rol.ro

Ziua respectiva ar trebui considerata doliu national si, deci, inscrisa cu majuscule in calendarele celor doua biserici romanesti din Romania si pomenita in slujbele lor comemorative.

Nici o jertfa nu este prea mare

Tristul moment a revenit in atentia opiniei publice si gratie Fundatiei "Academia Civica", a "Centrului International de Studii asupra Comunismului si al Rezistentei", a Muzeului Memorial Sighet, care, la implnirea a 55 de ani de la moartea acestui mare patriot, a editat un volum sub genericul "Un creator de istorie", volum in cuprinsul caruia este redata, proeminent, credinta lui Iuliu Maniu, potrivit caruia "Nici o jertfa nu e prea mare cand este pentru neam si adevar". In volum gasim marturii zguduitoare privind ulti­-mele zile ale lui Iuliu Maniu

Nicolae Carandino scria in 1992: "Iuliu Maniu suporta in inchisoare acelasi climat de noblete in care toata viata se complacuse. Nici o sovaiala, nici o slabiciune la acest batran care prefera sa moara in inchisoare decat sa fie presedinte al consiliului care sa gireze, el, democratul de o viata, un regim de sclavie. () Agonia lui Maniu a durat cateva zile. () Constient ca moare, privea in gol si bolborosea cuvinte pe care ne straduiam sa le pricepem. Ultimele cuvinte pe care le-a rostit le-am auzit discret: "Ce frumoasa femeie era Clara!" (n.r. - iubita din tinerete a lui Maniu). Cata tristete te cuprinde si numai la aceste cuvinte intime ale marelui Om care a sacrificat totul pentru a putea sa-si indeplineasca destinul fata de patrie".

Un regim odios

Carandino mai scrie: "Am avut un regim odios () fara cearceafuri, fara perine cu saltea de paie curata". Pe Carandino l-au mutat paznicii cu Maniu ca sa-l ingrijeasca() "Imbatranise; cand la"½am vazut ultima data era scos de subtiori, tarat pur si simplu de Carandino si Bornemisa. L-au tarat din camera la aer. Ultima plimbare" Apoi, preotul greco-catolic, Alexandru Ratiu - care scrie si el aceste marturii, inchis pentru credinta, l-a informat prin "teava de calorifer" pe Carandino, despre prezenta sa acolo si i-a promis ca in noiembrie (1952) va intra in celula lui Maniu. Ceea ce s-a si intamplat gratie, iata, a unui paznic bihorean Pascu Florian - numit de detinuti Picolo -, preotul Alexandru Ratiu a intrat in graba la Maniu si l-a spovedit si i-a dat dezlegarea crestina. "Era foarte slabit", declarase acesta. "Maniu tremura de frig, avea numai o patura cazona, de inchisoare, dar a fost foarte fericit ca a putut sa se spovedeasca. Afland vestea ca va fi spovedit, se sculase de dimineata, si-a spus rugaciunile si a asteptat cu nerabdare preotul. Iar dupa spovedanie a rostit impacat: Acum pot sa mor"

Amintiri care dau frisoane si doar la o simpla lectura ne-a lasat si Gheorghe Rata, un alt fost detinut in aceasta inchisoare a mortii de la Sighet "Badea Iuliu - cum i se adresau cei apropiati - avea aproape 80 de ani, a stat in celula igrasioasa si rece de la Sighet, care i-a instalat in organism un reumatism poliarticular acut, facandu-i imposibile miscarile si chiar ridicarea din pat. De aceea, spune martorul, a facut numeroase escarte care sa"½au infectat, au devenit purulente si mediu de inmultirea viermilor, ceea ce l-a determinat pe comandant sa apeleze la un voluntar gata sa-l ingrijeasca, urmand, deci, sa imparta aceeasi celula cu Iuliu Maniu. A raspuns apelului Ioan Rata Tarciz - din Ardusat (Maramures), care a stat in aceeasi celula cu Maniu timp de sase luni, ingrijindu-l cu multa dragoste si devotament, curatindu-i ranile si ajutandu-l sa le vindece, cu toate ca acesta a continuat sa fie imobilizat la pat din cauza slabiciunii Iar inaltul prelat greco-catolic Alexandru Todea (ridicat, mai tarziu, de Papa, la rang de cardinal), afirma si el: "In 1953, prin luna ianuarie, Ca-randino imi spunea ca Maniu e foarte grav bolnav si ca el crede ca e vorba de sfarsit si vrea sa se marturiseasca. Profitand de un gardian bun, dupa ce Maniu s-a pregatit, in prealabil, spunandua"½si rugaciunea, am ridi-cat naframa cu matura in mana stanga si am tinut-o in loc de toiag arhi­e­resc si am spus cuvintele: "Dom­nul Dumnezeul si Man­tui­torul nostru, Isus Cristos, cu darul si indurarile iubirii, sa va ierte, Domnule Ma-niu, de pacatele dumneavostra, iar eu, ne­­vred­­nicul preot, prin puterea care mi s-a dat, va iert de toate pa­­catele. In numele Tatalui, al Fiu­­lui, al Sfantului Spirit, Amin!"".

Azi, la Memorialul de la Sighet, exista o sala "Iuliu Maniu", vernisata in 1999 de catre Ana Blandiana, cu obiecte apartinand defunctului sau familiei, cu numeroase fotografii ilustrand viata si activitatea lui Iuliu Maniu, o adevarata scoala de patriotism pentru generatiile de azi si de maine.