Silvio Berlusconi: "Nu sunt un playboy, sunt un playman"
"La Roma, se spune ca Berlusconi este deprimat, singuratic, bantuind pe coridoarele intunecate ale caselor sale; nu vorbeste cu prietenii din cauza multelor procese pe care le are pe rol, ii este frica sa raspunda la telefon pentru ca ar putea fi ascultat, si bodyguarzii sai ii sunt singurii prieteni", scrie autorul interviului, respectatul jurnalist britanic Philip Delves Broughton. Insa acel Berlusconi pe care il intalneste in Palazzo Grazzioli din Roma este vesel, aparent lipsit de griji, si dispus sa vorbeasca despre orice subiect.
"Am intrat in politica nu pentru ca mi-a placut, ci pentru ca a trebuit", ii povesteste Berlusconi lui Broughton: "tara mea risca sa ajunga sa fie condusa de un partid comunist si, deoarece am simtit intotdeauna ca comunismul a fost cel mai inuman si criminal sistem de gandire din istorie, mi-a fost intr-adevar frica la gandul ca acestia ar fi putut prelua puterea in Italia". Berlusconi este de parere ca adevaratii vinovati pentru succesul comunismului se aflau in Justitie: "procurorii italieni distrusesera practic toate cele cinci partide democratice principale, care condusesera Italia in ultimii 50 de ani si garantasera pentru cresterea economica, democratie si libertate".
De aceea, in 1993, dupa ce incercarea sa initiala de a uni partidele de dreapta si centru a esuat, Berlusconi a decis sa intre el insusi pe scena politica. "Mi-a fost clar ca singurul mod de a opri comunistii sa preia puterea era sa ma folosesc de faptul ca eram, la acea vreme, cel mai popular antreprenor din Italia, datorita televiziunilor, presei si fotbalului", spune Berlusconi: "in sondaje, 96% dintre oameni ma apreciau, si cand am vazut ca nu exista nici un alt candidat, si am inteles ca daca nu intram in politica nu avea sa se intample nimic, am decis sa formez un partid si sa particip la alegeri. Desigur ca, de la o saptamana la alta, popularitatea mea a cazut la 50%".
In mod ciudat, Berlusconi nu a agreat niciodata scena politica; fostul premier "uraste atat confruntarea directa cat si sa anunte vestile proaste - doua trasaturi de caracter de fapt necesare unui lider politic", noteaza Broughton.
"Stilul meu ca manager si lider politic s-a bazat intotdeauna pe puterea de a convinge, nu pe forta", explica Berlusconi: "nu ma pricep sa dau ordine, dar ma pricep sa conving". Insa in politica, spune fostul premier, "trebuie sa ai in vedere interesele tuturor cetatenilor - interese care sunt adeseori opuse. Daca faci pe cineva fericit, faci pe altcineva nefericit" - desi Berlusconi ar fi preferat sa faca pe toata lumea fericita.
"Greseala mea si greseala italienilor"
Silvio Berlusconi este de parere ca criza economica din cauza careia a fost, in cele din urma, nevoit sa demisioneze, nu a fost pentru Italia niciodata atat de grava cat a parut: "e drept ca statul italian are datorii, insa cetatenii, familiile si companiile sunt bogate", sustine fostul premier, care este de parere ca pietele financiare au exagerat problema. Faptul ca italienii, exasperati de incapacitatea guvernului de a gestiona criza, nu i-au mai acordat sustinerea necesara, este partial vina acestora - si a sistemului constitutional al tarii sale. "A fost greseala mea si greseala italienilor", considera Berlusconi: "greseala mea, pentru ca nu am reusit sa conving 51% din populatie sa imi acorde votul lor, si greseala lor, pentru ca si-au impartit votul intre multe partide mici" - ceea ce l-a silit pe Berlusconi sa formeze coalitii care, dupa cum spune el, l-au "castrat", nepermitandu-i sa introduca in parlament legile asa cum si le-ar fi dorit. Pe de alta parte, sistemul constitutional al Italiei, care prevede ca o lege sa fie introdusa pe rand in camera deputatilor, apoi in comitetele acesteia, apoi in senat, apoi la presedintele care o poate trimite inapoi Parlamentului, face ca "daca trimiti in parlament un cal pur-sange, o sa iasa un hipopotam", dupa cum explica Berlusconi. Insa pana si acest "hipopotam" poate fi mai apoi blocat de Curtea Constitutionala, care este dominata de magistrati de stanga, dupa parerea fostului premier.
Cu toate acestea, Berlusconi, care este in continuare presedintele partidului sau, Il Popolo della Liberta (PdL), nu vrea sa paraseasca definitiv scena politica. "Daca as pleca, acesta ar fi un triumf pentru stanga", crede el, adaugand ca vrea sa puna la dispozitia tarii "cei mai maturi ani ai experientei" sale - ramanand sa actioneze ca "parinte fondator" al PdL, fara insa (cel putin asa pretinde magnatul) sa mai accepte vreodata o functie publica.
Sursa: vezi articolul original
