Sfarsitul epocii luminilor
Aici s-a nascut capitalismul in care traim si astazi. Sigur, cu mentiunea ca misiunea de inaintas al batranului continent a fost preluata in buna masura, mai ales dupa al doilea razboi mondial, de Statele Unite, care sunt insa o prelungire mai tanara si mai ambitioasa a Europei.
A fost un fel de epoca a luminilor, in care Europa si mai tanarul ei partener, SUA, au fost, indiscutabil, liderii lumii, atat in ceea ce priveste dezvoltarea, cat si in ceea ce priveste evolutia conceptelor si ideilor.
Suntem pe cale sa asistam la rasturnarea acestei situatii si am fi naivi daca nu am tine cont de asta. Criza Europei nu a fost una temporara, ci una sistemica, provocata nu doar de niste fluxuri financiare si blocaje economice, ci de vitalitatea si evolutia insasi a istoriei acestui colt de lume. Tine de lipsa de idei, sau mai degraba de epuizarea lor si de faptul incontestabil ca Europa incearca sa-si prelungeasca trecutul, nu sa priveasca spre viitor.
Viitorul, in schimb, s-a mutat in alta parte. O poate spune oricine vizioneaza Shanghai-ul, mai luminos si mai high-tech decat New York-ul. Sau oricine se uita la dezvoltarea Braziliei, la birourile din Mumbai sau chiar la cresterea economica surprinzatoare a mai apropiatei Republici Turcia, care nu s-a incurcat deloc in criza care ne-a bantuit pe noi, ceilalti.
Asistam la o mutare de poli comparabila cu o mare miscare tectonica, dintr-aceea pasibila sa desfiinteze unele specii si sa inventeze altele. Pentru ca, intr-adevar, suntem spectatorii aparitiei unor noi specii existentiale, ca de exemplu miliardarii chinezi, de neimaginat in urma cu 20 de ani. Ca sa nu mai vorbim de specia multinationalelor, care au, ce-i drept, un pic de trecut, dar care au ajuns sa valoreze mai mult decat o tara. In plus, companiile care tin in mana economia globala nu mai sunt exclusiv europene sau americane. Acest monopol s-a terminat si, odata cu el, iluzia dulce europeana si americana, ca ora exacta se da la Paris, Berlin, Londra, New York sau Washington.
De fapt, si aici e cea mai mare mutatie, ora exacta nu se mai da intr-un loc situat geografic, ci intr-un spatiu cumva transcendental al marilor tranzactii, al marilor companii cu filiale in toata lumea si al marilor fluxuri de capital. Atunci cand China cumpara tot ce poate pe unde poate si pana si Europa raspunde la avansurile yuan-ului, nici macar nu mai putem spune ca surpriza se situeaza pe continentul galben. Atata vreme cat banii Chinei sunt peste tot in lume, influenta ei este, intr-un mod logic, ubicua. Lucru valabil si pentru celelalte capitaluri care au iesit la vanatoare de falimentari.
Sfarsitul epocii luminilor inseamna inceputul si deja victoria epocii delocalizarii si ubicuitatii capitalului care poate influenta de oriunde din lume decizii de viata si de moarte a sute de milioane de oameni. Decizia o fi ea concentrata in marile capitale, insa acestea nu mai sunt doar cele europene sau americane, iar ramificatiile acestor decizii se afla peste tot. Cand, pe deasupra, acceptam si faptul ca chipul noii lumi nu mai este unul alb si occidental, abia atunci incepem sa ne dam seama cat de tare s-a schimbat lumea noastra
» vezi articolul original
sursa: 
