Refugiati: esecul Europei in 2011
Acum, toate statele membre ale UE trebuie sa isi asume responsabilitatea si sa se asigure ca anul 2012 va fi un an mai bun in ceea ce priveste domeniul azilului.
In cursul ultimelor douasprezece luni, au avut loc doua evenimente care se disting prin consecinte profunde, cu impact pe plan mondial. In primul rand, accentuarea crizei economice, care a devenit o criza a increderii in liderii nostri si in capacitatea Europei de a gasi solutii comune. In al doilea rand, Primavara araba. In Tunis, Cairo si alte orase, cetatenii
s-au mobilizat pentru a lupta pentru libertate, democratie si drepturile omului, rasturnand conceptiile vechi de zeci de ani cu privire la societatile lor, precum si pe opresorii lor.
Din perspectiva europeana, aceste doua evenimente sunt inevitabil corelate. In timp ce, anul acesta, criza economica a mentinut atentia Uniunii Europene pe plan intern, tensiunile din Africa de Nord si din alte parti ale lumii i-au determinat pe multi sa isi paraseasca tara. Asadar, isi poate mentine Europa angajamentul de a veni in ajutorul celor care au nevoie de adapost, concomitent cu gestionarea crizei cu care se confrunta?
Cifrele disponibile pentru a raspunde la aceasta intrebare reprezinta o sursa de ingrijorare. In prima jumatate a anului 2011, peste 75% din toate cererile de azil au fost depuse in doar sase state membre ale UE. Aceasta inseamna ca o serie de tari europene pot si trebuie sa faca mai mult. Si dat fiind ca peste 700.000 de persoane au fost nevoite sa fuga din calea violentelor din Libia, multe persoane au ajuns in taberele de refugiati din tarile invecinate. ONU a identificat 8.000 de persoane care au nevoie speciala de ajutor, iar toate statele membre ale UE s-au angajat sa primeasca doar 400 din aceste persoane. Norvegia, o tara care nu este membra a UE, a acceptat numai ea aproape tot atatea persoane.
In acelasi timp, peste cincizeci de mii de migranti au traversat Marea Mediterana in ambarcatiuni subrede pentru a ajunge in UE. Mult prea multe persoane au murit in aceasta incercare. Altii au ajuns pe insula italiana Lampedusa si in Malta, iar la o conferinta din primavara anului trecut cu privire la angajamente, tarile europene au avut posibilitatea de a face dovada solidaritatii lor. Rezultatul? Doar 300 de refugiati au fost transferati din Malta in alte state membre.
In urma cu doar o luna, la Geneva a avut loc conferinta ministeriala mondiala cu privire la problemele legate de refugiati, cea mai mare reuniune organizata vreodata pe aceasta tema. Pe parcursul anului care a precedat evenimentul, agentia ONU pentru refugiati a lansat tuturor tarilor apelul de a veni la Geneva cu angajamentul de a accepta refugiati. Oferta Uniunii Europene s-a ridicat la zero, deoarece statele membre nu au putut ajunge la un acord privind un angajament comun.
Una dintre problemele de baza este climatul politic din multe state membre. In Parlamentele europene nationale nu au existat atat de multe partide populiste si xenofobe de la al doilea Razboi Mondial. Fideli stilului, exploateaza actuala criza, incercand sa transfere vina de la proasta gestionare a economiilor nationale la populatiile imigrante. In acest caz, avem nevoie de lideri europeni si nationali care sa se asigure ca ratiunile populiste nu dicteaza agenda.
Contrar informatiilor pe care ni le prezinta xenofobii, numarul solicitantilor de azil in Europa este cu mult mai redus in prezent decat in urma cu zece ani. Iar Europa nu este in niciun caz foarte deschisa in ceea ce priveste politicile din domeniul azilului. Numai in Kenya sunt mult mai multi refugiati decat in cele 27 de tari ale UE.
Cu toate acestea, evenimente neprevazute precum Primavara araba pot exercita o presiune foarte puternica asupra capacitatii in materie de azil a oricarei tari, iar Europa trebuie sa fie pregatita sa sprijine statele membre in aceasta situatie, astfel incat persoanele care vin in UE sa fie primite cu demnitate.
In pofida normelor minime comune, sistemele de azil ale mai multor tari nu functioneaza suficient de bine, ceea ce duce la conditii de primire inacceptabile pentru migranti. Iar persoanele care cer azil se confrunta cu o mare nesiguranta, deoarece standardele de acordare a statutului de refugiat difera foarte mult de la tara la tara. Disparitatile de acest tip nu sunt acceptabile intr-o Uniune Europeana in care am semnat aceleasi conventii internationale si in care suntem uniti prin aceleasi valori. Uniunea Europeana are nevoie de standarde comune ridicate si de o cooperare mai stransa pentru a garanta ca solicitantii de azil sunt tratati in mod egal in cadrul unui sistem deschis si echitabil, indiferent de locul unde depun cererea.
Acesta este motivul pentru care UE inainteaza treptat catre o politica comuna in domeniul azilului, de mai mult de un deceniu, si a stabilit ca termen anul 2012 pentru instituirea sistemului comun. Au fost luate unele masuri pozitive in 2011, dar negocierile intre statele membre se desfasoara prea lent. Acum, ne pregatim pentru noul an, an in care tratativele trebuie intensificate semnificativ.
Am convingerea ca putem foarte bine sa facem fata dificultatilor economice, ramanand fideli idealurilor noastre de deschidere, toleranta si solidaritate. Angajamentul nostru nu poate fi un joc cu miza nula. In acest an, Europa trebuie sa isi largeasca perspectiva sa si sa se asigure ca sistemul comun de azil este instituit in cele din urma.
» vezi articolul original
sursa: 
