Rasu`-plansu` la romani
E nevoie si de un eroism tonic al psihicului, al sufletului, pentru a invinge raul. Noi l-am avut si-l avem din plin! Nu ramaneam in istorie daca nu aveam bine dezvoltat acest simt al umorului, acest balsam-terapie, "rasu'-plansu'". Exista pareri ca protestele din Romania, prin ineficienta lor, mai mult intaresc puterea Puterii decat sa o slabeasca, pe principiul ca "ce nu te darama te face mai puternic" sau ca aceste scandari n-au puterea sa aduca Puterea in strada, la dialog, langa popor, pe calea victoriei ratiunii si iubirii pentru popor, sau sa o vindece, conform dictonului latin, de tot raul, prin acele scandari care, daca n-ar ascunde in spatele (cuvinte)lor atata tristete, deziluzie, suferinta, ar concura cu sanse mari la orice festival serios de umor! "Ridendo castigat mores"! Da, e un adevar de peste 2000 de ani, drept care, la noi e considerat… expirat! Nu de azi, de ieri! Din Roma Antica revin la rasu'-plansu' zilelor noastre, cu o trecere prin Grecia Antica. In cea din zilele noastre este ca la noi, daca nu mai bine. Sau mai rau. Asadar - si asa deci, si la noi, dar si la greci, protestele continua la nivel de democratie absoluta, in Agora, Piata Mare a Cetatii, locul in care Demos Kratos iese din starea contemplativa, exercitata prin reprezentanti, si ameninta cu exercitarea directa. La greci, cu zecile, sutele de mii. La noi, cu sutele, cu miile, ca in Cetatile Greciei Antice, in care intreaga populatie a Cetatii (cateva mii de locuitori) venea si exersa-exercita democratia directa. Puterea poporului decidea si aplica legile, fara interpusi-alesi. Sigur ca nu mai e posibil azi. Ne-am inmultit si ne-am inrait! Nu mai e ce a fost acum 2000 de ani! Si nici democratia nu mai e ce a fost! Nici la greci, nici la altii, nici la noi! La Bucuresti si in alte Cetati, multimea (chiar cea formata dintr-un singur om, intr?un sat!) vine cu necazurile, cu nemultumirile, si le striga in "Piata Mare", supunandu-le dezbaterii ca in urma cu peste 2000 de ani, in speranta ca vor fi auzite si rezolvate. Dar doleantele, pasurile poporului nu se mai rezolva direct, in piata, de popor, ci de alesi, care nu mai stau in Piata! Cine, cand, cum sa indrepte raul, legile strambe? Sunt lucruri de mare tristete. Nu poti decat sa fii trist auzind suferintele, pasurile, revendicarile, strigate in gura mare, cu umor din care strabate disperarea. Sunt trist, dar, pentru ca nu sunt ipocrit, recunosc, cateodata, citind pancarte sau auzind scandari, zambesc, sau rad ! Rad si plang! Rasu'-plansu'! Este disperare in scandari, dar si speranta in bine! De cata imaginatie, stiinta a rezumarii in doua-trei vorbe de duh, care, si ele, vorbesc in gluma despre lucruri grele, triste, dau dovada romanii! "Rumegand" (unele sunt cu cheie, mai greu de digerat!), savurand acele adevarate revendicari, amenintari, solutii, mai mult sau mai putin ascunse, constientizez si mai bine intelesul sintagmei din titlul acestor randuri. Eu cred in puterea acestei sintagme, in care, dincolo de forma scrisa sau verbala, se vede un cer plin de nori amenintatori, dar si geana de lumina si speranta! Sunt dureri, suferinte mari in aceste Piete, dar acest simt al umorului, invaluindu-le in speranta, le face atat de demne, atat de puternice, pentru ca vorbele grele, scandate "in gluma", sunt si arme! Taioase si luminoase, ca sabiile-fascicul laser! Ca niste arme de represalii! Cu care protestatarii isi reprima pornirile in forta, dar si suferintele, durerile, necazurile, improspatandu-si in fiecare seara doza de apa vie, de curaj, de speranta in lupta pasnica. Acele scandari au ceva ritualic, de descantec (de bine!) in ele! In realitatile invocate, raul este invins, solutiile iesirii din impas abunda ca numar si originalitate. Ceea ce se intampla in aceste zile in marile Piete are puterea de a intoarce timpul din mersul lui! Societatea civila se-ntoarce in timp, la acea clipa astrala din decembrie 1989, pasnic, "fara vio-len-ta!", dorind sa puna-n paranteze acesti 22 de ani crestati pe rabojul timpului si al rabdarii, si sa reaseze Tara pe fagasul pe care l-a dorit si pentru care au iesit romanii in strada atunci. Societatea civila a fost indreptata pe un drum gresit, prin "indicatoare" straine si autohtone voit si nevoit mincinoase. "Agentii din intersectii", schimbati-rotati democratic din cand in cand, au dirijat si ei gresit drumurile si sperantele romanilor. Mai mult sau mai putin din ignoranta, nestiinta, obedienta fata de noii stapani de la Apus, din tradari, din lipsa de patriotism, din egoism, din interese personale puse inaintea celor nationale, din ignorarea celor multi etc., societatea a fost dirijata pe drumul infundat. A ajuns la zid, fara iesire, dar, iata, cu iesiri in strada. Nemultumirea societatii civile este focalizata pe clasa politica. Acut, pe Puterea actuala, cronic, mocnit, pe Puterile care s-au perindat de-a lungul unui pol de ani si doi bani rai la carma destinului Romaniei. Dincolo de rasu'-plansu', e nevoie de multa intelepciune din partea societatii civile. Avem si din aceasta, din plin, "ca nu-i de lipsa fosforul pe aici!". Este un mare si trist adevar ca actuala clasa politica din Romania trebuie reformata din radacinile ei groase si adanci, crescute necontrolat in cei 22 de ani, dar, sa nu zic barna, ci paiul din ochiul societatii civile, trebuie sa-l observam! Nu, Revolutia nu s-a-ncheiat! Acum ar fi trebuit sa se cam incheie, dar, la noi, macar acum, trebuie sa inceapa Revolutia mentalitatilor, a constiintelor civice, a societatii civile! Asa vom avea politicienii pe care-i meritam! Sa nu mai zica unii, cum zic acum, cum ca la asa popor, asa politicieni! Asa ne trebuie! Somnul societatii civile naste politicieni! Desteapta-te, romane!
» vezi articolul original
sursa: 
