Poveste romano-evreiasca elogiata in presa americana
Desi, in linii mari, povestea din "No One Is Here Except All of Us" se petrece pe fundalul actiunilor dezlantuite impotriva populatiei evreiesti, Ramona Ausubel nu merge pe firul realist al marturiilor directe, gen Primo Levi sau Elie Wiesel, supravietuitori ai lagarelor de concentrare. Scriitoarea a preferat mai degraba sa evadeze intr-o zona fantastica. In articolul din New York Times, semnat de Jane Ciabattari, se apreciaza exact acest filon fantezist, poetic, ce imbraca intr-o aura de inocenta amintirile de familie. Char daca este plasata in timpuri tulburi, in anii '40, actiunea pare a se dezvolta intr-un fel de Eden primordial in care oamenii sunt protejati de atacurile realitatii. Lumea asa cum este ea cu adevarat pare a fi mai mult un univers paralel. Sau cel putin asa stau lucurile la inceputul povestii, in 1939, cand pacea patriarhala din satucul Zalischik din nordul Romaniei nu este tulburata de nimic. Lucrurile erau perfect asezate, viata se ducea in buna randuiala si, cum ar spune Marin Preda, timpul avea o nesfarsita rabdare cu oamenii. O realitate privita cu ochi buni, de copil, care se simte, orice s-ar intampla, aparat de cei mari.
Calatorie la izvoarele Vechiului Testament
Cei in jur de 100 de locuitori ai satului Zalischik, situat pe malul unui rau, isi duc linistiti traiul de zi cu zi, facand ceea ce stiau ei mai bine sa faca: agricultura (apar in poveste cultivatorii de varza) sau mici afaceri. Dar, desi necazurile se tinusera departe de acel loc, un pericol teribil planeaza asupra micii comunitati evreiesti. Intr-o zi oamenii vad avioane zburand pe deasupra capetelor lor si, undeva departe, se aud bombe cazand. O femeie straina apare in sat aducandu-le la cunostinta vesti ingrozitoare despre razboi, moarte si suferinta. Zalischik este insa rupt de realitate si poate ca este mai bine asa. Inspirati de imaginatia unei fetite de 11 ani, Lena, oamenii din Zalischik decid sa faca lumea din nou, de la inceput, luand modelul biblic, incercand sa o reconstruiasca in sapte zile, asa cum facuse Bunul Dumnezeu, dupa cum sta scris in cartea Genezei. Cu ceasul intors astfel in timp, la inceputul vremurilor, micuta comunitate este ferita de orice fel de primejdii, iar satul Zalischik din nordul Romanei devine un Eden cu acte in regula.
Intoarcerea in copilaria omenirii, cand Dumnezeu a zis: " Sa fie lumina!" Si a fost lumina. Si a vazut Dumnezeu ca este buna lumina" si astfel a facut toate lucrurile prin Cuvant si toate au fost bune, pare sa fie singura solutie pentru a repune lumea in parametrii ei primordiali. Nu se spune explicit daca lucrurile stau asa doar in mintea micutei Lena sau daca evadarea unui sat intreg in cartea de inceput a Vechiului Testament a fost cu adevarat posibila, dar tocmai acest mister da frumusete scriiturii.
"Trenul vietii" versus "Viata e frumoasa"
Tema indulcirii terorii prin refugiul in imaginatie a fost folosita si in cinematografie, in flmul lui Radu Mihaileanu "Trenul vietii", prima abordare a holocaustului in cheie tragicomica. Acolo, afland ca urmeaza sa fie deportati de nemti cu un tren, evreii dntr-un sat romanesc (echivalentul cinematografic al lui Zalischik) isi cumpara propriul tren cu care decid sa fuga din calea nemtilor. Ei isi camufleaza trenul intr-unul adevarat pentru deportati, si, pentru ca show must go on, unii dintre ei trebuie sa joace rolul nemtilor care-i tin "ostatici" pe evrei. "Bine, dar eu nu stiu germana", spune cel desemnat de batranii satului, sa imbrace uniforma de ofiter SS. "Nu-i mare lucru", i se raspunde. "Scoti umorul din limba idis si gata, ai germana".
Un alt caz, si mai faimos, in care holocaustul este prezentat intr-o tragicomedie este cel al filmului "Viata e frumoasa", al italianului Roberto Benigni. Daca este insa sa-i dam crezare compatriotului nostru, Radu Mihaileanu, Benigni s-a inspirat din scenariul de la "Trenul vietii" pe care regizorul roman i-l daduse pentru a-i cere o opinie. Dincolo insa de aceste divergente de "paternitate" a ideii de a imbraca un subiect atat de dureros in haine comice, ramane faptul cert ca ambele pelicule sunt magistrale.
Exact ca in cele doua filme mai sus mentionate, si in cartea "Nu e nimeni aici decat noi toti" a Ramonei Ausubel, happy end-ul nu este decat unul imaginar. Iar diferenta dintre realitatea bruta si confortul de viata intrauterina spre care tanjesc in zadar personajele este de o tristete devastatoare.
Sursa: vezi articolul original
