Potentialul artistic al lui Nicolae Ceausescu
Nu pentru multa vreme insa pentru ca el a inceput sa fie reciclat de artisti.
Daca in primele zile de dupa revolutie numele Tovarasului era scris cu litera mica pentru ca un astfel de dictator nu merita nici macar o majuscula, usor-usor, in anii din urma, el a fost sters de praf, restaurat si folosit de cineasti, de documentaristi si de oamenii de teatru drept material didactic. Astfel, Tovarasul, care daca nu ar fi fost ciuruit la Targoviste ar fi implinit anul acesta 94 de ani, incepe sa fie util posteritatii.
Filmul ca exorcizare
Unul dintre cele mai interesante filme facute despre Nicolae Ceausescu a fost cel al lui Andrei Ujica, o adevarata epopee in care personajul este lasat sa-si faca singur biografia. Sigur ca fiind totul vazut prin ochii lui, Ceausescu apare ca un politician providential (credea el), dar si ca un om de treaba, tata de familie, credincios nevestei etc. Prin "Autobiografia lui Nicolae Ceausescu" regizorul a incercat sa exorcizeze demonii unei intregi generatii. "Pentru generatia mea, Ceausescu nu reprezenta decat personificarea totalitarismului si cristalizarea urii noastre. Realitatea este insa mult mai complexa. Ceausescu nu a fost un simplu monstru cazut din cer, venit sa persecute o natiune nevinovata. Filmul meu incearca sa arate ca orbirea ideologica si o anumita pasivitate si chiar acceptare colectiva au facut posibile instalarea si mentinerea in functie a calaului timp de mai bine de doua decenii".
"Autobiografia lui Nicolae Ceausescu" functioneaza si ca document, fiind un film de montaj in care sunt folosite imagini inedite din arhiva TVR si a Cinematecii Romane. Andrei Ujica si echipa sa au avut mult de muncit la trierea si sortarea cadrelor ce aveau sa intre in film. "Volumul imaginilor era enorm pentru ca lui Ceausescu ii placea mult sa fie filmat. Avea patru sau cinci operatori autorizati, care filmau evenimentele publice, dar si scene din viata privata si petrecerile din familie - un "home movie oficial" - pe care Ceausestii il vizonau numai in particular. S-au pastrat cam o mie de ore de imagini cu el. Din acestea noi am selectat 260 de ore si pe baza lor am montat, timp de doi ani, acest film care a ajuns in final sa aiba trei ore", a mai explicat Ujica.
La randul sau, regizorul Radu Gabrea l-a recuperat pe personajul Ceausescu intr-un film ce urmeaza sa intre pe ecrane. (Premiera era initial anuntata chiar de ziua lui Ceausescu, dar regizorul a decis in ultimul moment sa mai filmeze niste cadre.) Pelicula lui Gabrea urmareste ultimele zile din viata dictatorului, atat in latura factuala, documentaristica, cat si in cea umana. El l-a ales pe actorul Constantin Cojocaru pentru a-l intruchipa pe Ceausescu, actor care-l mai jucase pe dictator si intr-o piesa de teatru.
"Cand te apropii de un personaj din cartea de istorie ca de un om, un om care respira, ajungi sa vezi istoria in cu totul alta lumina. Sigur ca Ceausescu era un dictator, un comunist batran, care vorbea cu o limba de lemn, de lemn de esenta tare, fag sau stejar ceva. Dar eu a trebuit sa ma apropii de el din perspectiva umana pentru ca altfel ar fi iesit un film de lemn cu un personaj de lemn, jucat de un actor de lemn", ne-a explicat Constantin Cojocaru.
Colorand petele albe ale istoriei
Filmul lui Radu Gabrea se anunta a fi un amestec de documentar cu fictiune pentru ca are in componenta interviuri reale cu martori oculari, imagini de arhiva, dar, din punctul in care in istorie a ramas o pata alba, regizorul a "colorat" realitatea cu un pic de fictiune. Astfel, vor aparea in film mai multe momente despre care se stie foarte putin, de pilda ce au facut Ceausestii dupa ce au fost lasati balta pe un camp de pilotul elicopterului care-i luase de pe CC. De aici intram intr-un soi de road movie ce prezinta incercarea disperata a dictatorului de a ajunge la combinatul de oteluri speciale din Targoviste, la muncitorii despre care credea ca ii sunt fideli, drumul sau cu masina unui cetatean inspaimantat si socul lui Ceasusescu cand incepe sa realizeze cat era de urat de popor. "Hai sa lasam deoparte perspectiva istorica si sa ne imaginam doi batranei pe un camp, singuri, lasati de capul lor", ne propune Constantin Cojocaru.
"Ajung la sosea si el face semn masinilor care trec, la ia-ma nene. Presedintele Romaniei, comandantul suprem al fortelor armate ajunge sa faca autostopul. E comic intr-un fel, nu? Trece prima masina, opreste si cand soferul il recunoaste pleaca in tromba. A doua masina ii ia si ii duce la combinatul de oteluri speciale, dar soferul vrea sa ii lase la usa din dos. "De ce prin spate?", intreaba revoltat Ceausescu. "Eu sunt presedintele Republicii Socialiste Romania. Cel mai iubit fiu al poporului. Am venit la popor. Vreau sa intru prin fata!" Numai ca in fata, in curtea fabricii, se stransesera muncitorii care urlau de bucurie ca fugise dictatorul. "Ole, ole, ole, Ceausescu nu mai e!" si "Moarte dictatorului!" Va dati seama ce soc pe el! De-abia atunci incepe sa i se ridice ceata de pe ochi".
Sursa: vezi articolul original
