Optimistii de langa noi
Un semnal "rostogolit", solitar, in iarna apogeului austeritatii; un adevar despre care se va mai vorbi, poate. Un fragment unic dintr-o mare speranta, care tinde sa amplifice procentul de incredere in viitorul tarii suferinde: aceea ca spectrul nefericirii autohtone e gata-gata sa se destrame. Cred acest lucru pentru ca nimeni nu poate anihila dorinta tinerilor de a trai mai bine, in tara lor.
Cine ar fi crezut ca speranta lor, a celor carora li se lipesc de catre unii varstnici si de mass-media "agitatorica" (termenul nu-mi apartine!) tot felul de etichete, de genul "incapabili sa treaca bacul"; "odrasle crescute la sanul smecheriei"; "superficiali cat cuprinde"; "marii inconstienti ai zilelor noastre" etc., etc., sunt in stare sa mai si gandeasca. Sau sa spere; sa analizeze frumos si lucid termenii duri ai vietii de maine; grijile si necazurile celor multi. Si, mai ales, sa creada in ei insisi, dar si in destinul tarii.
Ei bine, ei pot fi judecatorii drepti si neviolenti ai greselilor infinite comise de cei fara cugete curate. Fie ca e vorba de unii dintre educatorii lor, de colegii lor, de vecinii lor sau de politicienii acestei tari. Ei sunt optimistii de langa noi! Bomba exploziei de fericire ce va sa vie!
Ei cred, in naivitatea lor frumoasa, ca "implinirea poate sa fie si aici", in tara lor. Si au dreptate. Ei, tinerii, nu se tem de politicile austere ale celor care dau pe dinafara de atata indestulare; nici de saracia fara margini din Romania; nici de hotia neostoita a unor indivizi ajunsi, nu se stie cum, in regimentele Puterii. Ei resping fatis minciuna; si imoralitatea; si dezechilibrele sociale; si ingandurarea care a devenit stapana absoluta a majoritatii oamenilor.
Un orfan, aflat pe drumuri, aruncat si repudiat de propriii parinti, la varsta de doi ani, marturisea, la cei aproape 30 de ani, ca daca n-a avut parte de parinti iubitori, de un loc de munca, de o casa si de o familie, are totusi o tara care ii tine de cald sufletului. Lozinca lui era graitoare: "Romania, te iubesc! Tu esti tara mea!".
Un tanar lector universitar, o tanara designer, o absolventa de stiinte politice, o profesoara de Istorie, de la marginea tarii, cativa medici stagiari care nu au cu ce sa-si mai plateasca facturile, mai multi actori revoltati de slaba investitie in cultura, s.a.m.d. au incalzit, la figurat, frigul constiintei colective. Performantele lor demonstrabile ar putea hrani grauntele, cat varful de ac, al fericirii multor confrati. Altfel spus, ar fi in stare sa topeasca gheata procentului de nefericire generala, care ii claseaza pe romani in randul celor mai nefericite natiuni ale planetei.
Unii s-au intrebat si inca se mai intreaba daca protestatarii tineri din Piata Universitatii au venit acolo, ca la spectacol, sau pentru ca exulta de optimism. Eu inca ii suspectez de optimism
Sa ne ferim sa-i judecam aspru pentru ca indraznesc sa creada aproape imposibilul, si anume: e randul celor care au constiinta curata sa vina cu solutii anticriza si cu propuneri pentru toata tara, nu numai pentru buzunarele lor. Altminteri, pareau sa spuna, istoria recenta… pesimista ne va inghiti nerumegati si cu procentul de nefericire lipit pe frunte…
» vezi articolul original
sursa: 
