OPINIE: Puțina economie intr-o saptamana pur politica
Prin urmare, daca cineva iși face probleme cu privire la situația economica a țarii sau a lumii, e de prisos sa aștepte soluții de la politicieni. Ba mai mult, este chiar daunator! Deoarece, prin natura ei, orice forma de intervenționism agraveaza problemele economice și, mai mult, prezinta un risc iminent de a se transforma in socialism.
Daca deschizi paginile web ale ziarelor in aceste zile, ai senzaÈ›ia ca Romania trece prin momente cu adevarat importante. ZiariÈ™tii È™i patronii de ziare sunt interesaÈ›i probabil de ceea ce se vinde mai bine. Fie informaÈ›ii seci, pur descriptive È™i care trec in istorie instantaneu precum averea lui Mihai Razvan Ungureanu sau cum se va pune in aplicare programul noului prim-ministru (a"½"Oare va creÈ™te salariile?"); Fie limbuÈ›ii de-a dreptul caraghioase, dar care, cred eu, au inca (din nefericire) publicul lor, de tipul "Oricand voi fi chemat pentru È›ara, voi raspunde afirmativ" sau apoteotica "Este nevoie de dialog social".
Apoi apelul emfatic la tehnocrație, devenit deja un plictis, nu alta. Intreb sincer, cunoaște cineva din cei care inghit galușca cu tehnocrația, ce presupune aceasta?
Ca se cheama tehnocrat sau nu, intervenționismul are aceeași fața cand vorbim de economie: adica acorda o oarecare libertate procesului privat de alocare de resurse in anumite zone antreprenoriale, dar o buna parte a economiei ramane taxata in mod direct sau reglementata.
In masura in care cineva iși pune problema situației Romaniei in termeni de cauza-efect este important de menționat ca aceasta problema este in primul rand una economica. Schimbarea la fața a miniștrilor, prim-miniștrilor sau președintelui nu produce in mod necesar și o schimbare la fața a țarii.
Oamenii se schimba, dar metehnele interventioniste raman
E bine de știut ca nu importa ca guvernul se cheama Boc, Ungureanu sau Turmeanteanu, dar importa in ce relații sunt aceștia sau consilierii lor cu teoria economica. De asemenea, poate ca ar fi util de sesizat ca mai toate partidele politice de acum și din totdeauna urmaresc cu nesaț cam aceleași scopuri: bunastare sociala și eficiența politicilor publice.
Caracteristicile care le separa insa se plaseaza la nivelul mijloacelor pe care le aleg, pentru a-și atinge aceste scopuri. De exemplu, și Nicolae Ceaușescu urmarea ca populația sa o duca bine. Și nu numai. Atat in discursul lui Stalin, Lenin și chiar și in cel al lui Hitler se poate observa o tema recurenta: imbunatațirea nivelului de trai al cetațenilor. Poți sa spui ca nu au urmarit asta? Oricat ar parea de sinistru (și sunt convins ca pare) este destul de clar ca, cel puțin la nivel declarativ, au vandut marota eliminarii șomajului, creșterii nivelului de trai etc. Da, da! Este exact ceea ce promit și politicienii de astazi.
Intrebarea fundamentala este cum demaÈ™ti mijloacele implicite in formularea scopurilor? Mai concret, cum dovedeÈ™ti, sa zicem, È™tiinÈ›ific, ca un sistem socialist este impracticabil, È™i chiar imposibil, È™i ca intervenÈ›ionismul nu reprezinta nicidecum o a treia cale, ci este condamnat sa penduleze permanent intre socialism È™i piaÈ›a libera? Doar realizand un raport prin care condamni crimele regimului opresiv? Laudabil, dar pot spune ca, fara multe chinuri, pot gasi chiar È™i un student care, nepus la punct cu teoria economica, iÈ›i poate argumenta ca "poate ca erau necesare, doar partidul o È™tia mai bine, nu?" Cei mai antrenaÈ›i in argumentaÈ›iile cu rudimente ideologice pot fi chiar mai sofisticaÈ›i sub forma "crimele au fost intr-adevar ceea ce a denigrat sistemul comunist in ansamblul sau, dar cu oamenii potriviÈ›i nu s-ar fi intamplat aÈ™a". Și de aici, descurca-te coanea"½, adica explica-i sofisticatului, È™i nu in ultimul rand È™i studentului turmentat, cum sta treaba cu socialismul.
Pe scurt despre teoria socialismului si interventionismului
Sigur ca cea mai buna și obiectiva cale este teoria economica. Aceasta spune despre socialism ca este imposibil prin prisma absenței proprietații private care produce cateva efecte in lanț: absența prețurilor reale ale factorilor de producție, imposibilitatea calculului economic și deci imposibilitatea evaluarii profitabilitații in procesul de alocare a resurselor; pe scurt: saracie impusa cu forța.
Iar despre intervenționism spune ca in realitate nu este un al treilea sistem, ci este o combinație intre socialism și piața libera, dar in care structura stimulentelor, total bulversata prin existența elementului coroziv al taxarii, poate conduce oricand la socialism; pe scurt: crearea iluziei de aparenta bunastare in unele zone ale economiei, care in realitate sunt finanțate exclusiv din acumularile private rezidente in alte zone.
Dar chiar și dupa oferirea acestei explicații economice elementare, poți avea surprize. Adica in ciuda unei demonstrații corecte despre iminenta prabușire a unui sistem socialist și despre predispoziția naturala la crize (cicluri economice) a celui intervenționist, s-ar putea ca lumea sa aiba percepții diferite asupra ideii de justețe sau dreptate. Iar atunci intervine o discuție etica, in care este primordial sa stabilim cu ce concepte lucram.
Atentie la concepte
Spre exemplu, a propune taxarea marilor averi ca program politic poate fi catalogata drept o masura anti-piața, avand ca posibile efecte economice o oarecare migrație a capitalurilor catre alte țari mai generoase, adica mai puține investiții, poate chiar și locuri de munca. Dar o persoana care traiește cu impresia ca "justețea" sau "dreptatea" presupune ca averile mari (Guvernul-dumnezeu știind ce-o mai fi insemnand și asta) sa fie taxate mai puternic, nu va fi impresionata de argumentul economic.
Insa nici economistul etician nu va ramane indolent la cum se baga pe sub preș un pseudo-concept de justețe. Pe scurt, justețea unui act decurge din consimțamantul parților implicate in acel act, privind utilizarea proprietații; un act injust este un act care invadeaza proprietatea privata a unei terțe persoane, fara consimțamantul explicit al acesteia.
Ce ziceți, suna rezon? Daca da, atunci verificați agenda noului guvern și corectați eroarea conceptuala.
Andreas Stamate este asistent universitar in cadrul ASE Bucuresti si cercetator asociat in cadrul Institutului Ludwig von Mises Romania
» vezi articolul original
sursa: 
