Mannerheim despre Armata Romana: Slaba atat numeric, cat si ca pregatire si dotare
Iata ce si-a amintit Mannerheim in Memoriile sale despre perioada petrecuta in Romania.
Ca o consecinta indirecta a succeselor ofensivei lui Brusilov trebuie considerata si hotararea Romaniei de la sfarsitul lunii august 1916 de a se alatura puterilor Antantei - un obiectiv pentru care diplomatii acestora au lucrat cu perseverenta. Te puteai totusi cu temei intreba daca aceasta corespundea intereselor militare ale Rusiei. Noul aliat, care trebuia sa asigure acum flancul stang al armatei ruse, dispunea de o armata slaba si insuficienta - slaba atat numeric, cat si ca pregatire si dotare.
Repercursiunile nu vor intarzia sa se vada si evolutia evenimentelor a dat in mod convingator dreptate celor ce afirmasera ca o Romanie neutra ar fi fost mult mai utila Rusiei. Constiente de slabiciunea militara a acestei tari, Puterile Centrale au lansat o ofensiva ce a condus pana la sfarsitul anului ca toata Romania sa cada in mainile lor. Inca dintr-o faza incipienta, Romania ceruse ajutorul Rusiei si, in conditiile in care ofensiva germano-austriaca [autro-ungara] continua, acest ajutor trebuia sa aiba tot mai mari proportii. In primavara anului 1917, fortele de sprijin rusesti se ridicau pe frontul roman, lung de aproape 500 km, la nu mai putin de 36 de divizii de infanterie si 6 de cavalerie. Asta insemna ca armata rusa detasase aproape o patrime din fortele sale in Romania, ramanand aproape fara rezerve. La aceasta s-a adaugat faptul ca Rusia a luat asupra sa aprovizionarea cu hrana si munitie si ca propria sa situatie strategica a slabit incetul cu incetul. Un exemplu clasic ca niste aliati slabi mai mult dauneaza decat sunt de folos!
Printre fortele transferate toamna tarziu, in 1916, in Romania, s-a aflat si divizia mea, care la sfarsitul lui noiembrie a parasit frontul de la Luck pentru a se angaja intr-un mars de 700 km pe drumuri desfundate. La 20 decembrie am ajuns in apropierea orasului Focsani, unde m-am prezentat generalului Averescu, comandantul Armatei 2 romane. Am primit ordinul de a pleca imediat pe frontul de aparare, la 40 km Nord-Vest de oras, unde o brigada romana, condusa de capitanul Sturdza era la grea stramtoare. Brigada mi-a fost subordonata si s-a contopit intr-un grup tactic cu numele "Vrancea".
Citeste articolul integral pe historia.ro!
» vezi articolul original
sursa: 
