Liber la cuvant / Nea Grigore si comertul
Ei sunt mesteri, au comertul in sange. Noi doar mimam si o facem prost.
Avem un comert execrabil. De la buticari la marile magazine, vanzatorii se poarta cu clientii de parca vorbesc cu niste slugi. Ai senzatia ca cel de la tejghea iti face o favoare ca iti ia banii. E o mare onoare pentru tine ca ai patruns in chioscul sau! Intr-o mare de nesimtiti, am gasit si o exceptie. Plimbandu-ma cu familia pe bulevardul Chisinau, am dat de magazinul "La Grigore".
Desi facusem cumparaturi toata dimineata, nevasta- mea si-a adus aminte ca are pofta de niste mici. Lucru total firesc la femei, care au shoppingul in sange. Am incercat sa evit provocarea: "Hai, mai iubi, ce asta-i magazin? Nu vezi ca paranoicul asta si-a pus numele pe firma?". Nu mi-a iesit schema. Am luat mici. Dar nu mi-a parut rau pentru ca magazinul este, de fapt, o carmangerie excelenta. Condusa de nea Grigore Bucur, un om care face meseria asta de vreo 30 de ani. Si o face cu suflet.
Are peste doua duzini de pensionari pe care ii ajuta. De multe ori inchide ochii si nu-i trece pe caietul de datornici, caiet care a ajuns sa existe in fiecare chiosc mai acatarii din toate orasele. In plus, vorbeste extrem de politicos cu orice client, da sfaturi cam ca ala din reclama cu Matache Macelarua"½.
Ajuta la caratul bagajelor si nu tipa la angajati, nu-i trateaza ca pe niste sclavi pe mosie. Cel mult ii cearta parinteste! Uimit, am incercat sa-l trag de limba, sa-l descos. Mi-a vorbit asa de frumos despre carne de parca vorbea despre niste flori. Chiar isi iubeste meseria. Mai multi nea Grigore in comertul romanesc ar fi o mana cereasca. M-am saturat de mitocani!
» vezi articolul original
sursa: 
