Islanda, un exemplu de rezistenta la logica perversa a capitalismului
Definirea a ceea ce este real nu este un monopol al puterii, al elitelor, iar capitalismul trebuie sa tina cont de ratiunile oamenilor, considera el.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revista a presei europene, in zece limbi.
Se stie de la Oscar Wilde incoace ca o harta fara insula Utopia este o harta care nu merita efortul. Totusi, faptul ca Islanda a trecut de la fetita cea frumoasa a capitalismului tarziu la un proiect de democratie reala, ne sugereaza ca o harta fara Utopia nu este doar nedemna de privirea noastra, ci si o inselaciune din cauza unei cartografii defectuoase. Farul Utopiei, ca o vor sau nu pietele, a inceput sa emita semnale slabe de avertizare restului Europei.
Islanda nu este Utopia. Se stie ca nu pot exista regate de libertate in imperiul necesitatii capitalismului tarziu. Dar este recunoasterea unei absente dramatice. Islanda este dovada ca nu capitalul detine intregul adevar despre lume, chiar si atunci cand aspira sa controleze toate hartile de care dispune.
Prin decizia ei de a frana roata tragica a pietelor, Islanda a stabilit un precedent care poate ameninta cu ruperea coloanei vertebrale a capitalismului tarziu. Deocamdata, aceasta mica insula, care face ceea ce se spunea ca este imposibil pentru ca este ireal, nu pare sa se plece in fata haosului, desi o face in liniste. Cate informatii avem despre Islanda si cate despre imprumuturile pentru Grecia? De ce Islanda se gaseste in afara unor medii care ar trebui sa ne spuna ce se intampla in lume?
O constitutie populara
Pana acum, definirea a ceea ce este real si ce nu a fost un monopol al puterii , ceea ce se poate gandi si realiza si ce nu. Hartile cognitive folosite pentru a ne cunoaste lumea au tinut intotdeauna spatii ascunse in care rezida barbaria care sustine domeniul elitelor. Aceste puncte oarbe ale lumii sunt insotite de obicei de eliminarea opusului lor, insula Utopia. Și a scris-o Walter Benjamin: orice document de cultura este in acelasi timp un document de barbarie.
Aceste elite, ajutate de teologi si economisti, au definit ce este real si ce nu. Ceea ce este realist, in acord cu aceasta definitie a realitatii, si ceea ce nu este si prin urmare este o aberatie a gandirii pe care nu trebuie sa o luam in consideratie. Adica, ceea ce trebuie sa facem si sa gandim si ce nu.
Dar s-a facut in acord cu fundamentul puterii si al violentei sale: temutul concept al necesitatii. Este necesar sa se faca sacrificii, spun ei cu un gest plin de neliniste. Fie ajustarea, fie catastrofa inimaginabila. Iar capitalismul tarziu si-a expus logica intr-un mod pervers hegelian: tot ce este real este in mod necesar rational si invers.
In ianuarie 2009, poporul islandez s-a revoltat impotriva arbitraritatii acestei logici. Manifestarile pacifice ale multimii au provocat caderea cabinetului conservator al lui Geir Haarde. Guvernul a cazut in sarcina stangii in minoritate parlamentara care a convocat alegeri in aprilie 2009. Alianta Social-democrata a primului ministru, Jóhanna Sigurðardóttir, si Miscarea Stanga-Verde si-au reinnoit coalitia guvernamentala cu majoritate absoluta. In toamna lui 2009 s-a inceput prin initiativa populara redactarea unei Constitutii prin intermediul unui proces de adunari ale cetatenilor.
In 2010, guvernul a propus crearea unui consiliu national constitutiv ai carui membri trebuieau sa fie alesi la intamplare. Doua referendumuri (al doilea in aprilie 2011) au negat plata catre banci si plata datoriei externe. Și in septembrie 2011 fostul prim-ministru Geeir Haarde a fost trimis in judecata pentru responsabiliatea sa in timpul crizei.
Sa uitam ca lumea nu este o tragedie greaca in care roata destinului sau a capitalului se invarte fara sa tina cont de ratiunile oamenilor inseamna sa negam realitatea. Inseamna sa ignoram ca aceasta roata este miscata de fiinte umane. ()
Versiunea completa, pe Presseurop.eu/ro.
» vezi articolul original
sursa: 
