Ionut Stefanescu si flautul lui fermecat

Dupa ce a concertat la Brasov, Pitesti si Resita, flautistul Ion Bogdan Stefanescu ajunge cu turneul intitulat "Flautul de Aur" in Bucuresti, dupa ce a traversat intreaga tara.

El va concerta astazi la Sala Radio, acompaniat de pianistul Horia Mihail.

Formula "Flautul de Aur" nu este doar o me-tafora, pentru ca mu-zicianul canta la propriu pe un instrument din aur masiv de 18 carate, creat special pentru el in celebra fabrica Muramatsu din Tokyo. Despre pasiunea pentru acest instrument si despre drumul sau spre performanta am vorbit si noi cu marele instrumentist.

"Flaut zamislit/Din os imparatesc/Ademenind harul ceresc/Mi-ai prins sufletul in cerc ()" Sunt versuri pe care le-ati dedicat flautului, instrumentul de care v-ati indragostit. Totusi ati inceput, in copilarie, cu studiul pianului. De ce l-ati abandonat in favoarea flautului?

Nu a fost un abandon brusc. Am mai studiat pentru inca trei ani pianul, in paralel cu flautul. E greu sa te desparti de pian. Examenele erau atat de dure si unii dintre profesori atat de uraciosi, incat ajunsesem sa nu mai dorm bine cu saptamani inainte de infatisarile obligatorii in fata comisiilor de verificare. Pentru a nu pierde anii de studiu al muzicii, mama a ales pentru mine flautul, pentru ca in clasa a V-a exista posi-bilitatea de a opta pentru un instrument de suflat. Recunosc ca la acea varsta imi doream sa cant la trompeta sau sa bat la tobe. Ascultam foarte mult jazz si eram fascinat de spectaculozitatea acestor instrumente. Numai ca traiam intr-un bloc cu foarte multe apartamente si vecini dragi care abia se obisnuisera cu pianul. O toba sau o trompeta ar fi fost cireasa de pe tort. Intuitia mamei s-a dovedit a fi perfecta. M-a convins spunandu-mi ca flau-tul este un instrument solistic si, in plus, este confectionat din metale pretioase, ceea ce con-fera o anumita aura nobiliara instrumentului. Recunosc ca am fost captivat de flaut foarte repede, desi cred ca este instrumentul de suflat la care se obtine cel mai greu un sunet propriu-zis. Insa, o data ce deprinzi tehnica de cantat, sunetul devine cel mai apropiat de vocea umana.

Mitologiile vorbesc despre faptul ca flautul a fost creat pentru a-i desfata pe zei. Care sunt pentru dumneavoastra virtutile acestui instrument?

Intr-adevar, zeii se desfatau cu sunet de flaut si, de aceea, la"½au daruit oamenilor, pentru ca prin sunet de flaut sa se pastreze o legatura directa intre ei si muritori. Sufitii considerau flautul o prelungire a sufletului. Practic, a fost omniprezent in toate culturile arhaice, fiind confectionat din varii materiale: os, scoica, portelan, teracota, trestie, bambus, lemn. Dupa Hristos, a fost un instrument mereu in atentia compozitorilor si de aceea s-a perfectionat con-tinuu, ajungand astazi sa fie confectionat din argint, aur sau platina. Posibilitatile flautului modern sunt uimitoare si ofera interpretilor si compozitorilor un teren nelimitat de desfasurare. Secolul XX l-a propulsat in elita instrumentelor solistice prin lucrari foarte valoroase si prin aparitia unor interpreti de exceptie. Dupa voce, sunetul de flaut este cel mai apropiat naturii umane prin faptul ca poate induce o stare de bine, de linistire si plinatate sufleteasca. Are proprietati curative. O data ce ai auzit sunet de flaut iti doresti sa-l asculti la nesfarsit, ca o mantra. Suflul care atinge metalul pretios produce o senzatie miraculoasa. Asadar, zeii ne-au facut un dar foarte pretios.

Este acest instrument unul ofertant, din punct de vedere al repertoriului dedicat, pentru un solist?

Repertoriul este uluitor. In pe-rioa-da barocului, pe langa lucrarile minunate dedicate in mod special flautului, marea majoritate a lucrarilor pentru vioara se pot canta si la flaut prin indicatia expresa a compozitorilor. Asadar, ne bucuram de un repertoriu urias care provine din acea perioada a istoriei muzicii. O perioa-da mai putin fasta in repertoriul nostru este cea romantica, pentru ca, la acea vreme, pianul, vioa-ra si violoncelul satisfaceau nevoile timbrale ale compozitorilor si ale publicului. Secolul XX insa, o data cu Debussy, care a scris "Preludiul la dupa-amiaza unui faun", a schimbat perceptiile sonore, iar flautul a devenit vedeta prin posibilitatile coloristice infinite. Se compun lucrari de mare sensibilitate sau de mare virtuozitate, tehnicile de cant fiind din ce in ce mai spectaculoase. Astazi, repertoriul de flaut este in continua expansiune. Exista mii de lucrari dedicate flautului. Am senzatia ca marea majoritate a compozitorilor si-au gasit prin flaut o sursa importanta de exploatat, pentru ca instrumentele care facusera cariera in secolul XIX au fost practic speculate la maximum prin creatia extrem de valoroasa a marilor compozitori romantici.

Sursa: vezi articolul original