Inceputurile Memorialului de la Sighet
Inchisoare in care, iata, si regimul comunist a exterminat, programatic, floarea intelectualitatii romane, fauritorii Marii Uniri de la 1918, ofiteri de toate gradele ce au luptat pentru dezrobirea Ardealului, dupa 23 august 1944, oameni de stiinta, profesori universitari, medici, inalti prelati din randurile confesiunilor existente in Transilvania sau simpli tarani si muncitori, ce s-au ridicat impotriva comunismului, frecvent, cu arma in mana
Un asemenea spatiu concentrationar trebuia, se impunea, sa devina un Panteon national al durerii si suferintei unui popor subjugat, luat in "primire" de haita instaurata la putere, cu multi alogeni in sanul ei, sfasiind-o fara scrupule din toate punctele de vedere, imediat dupa 1944.
Totul a inceput la Strasbourg
Inceputul istoriei Memorialului a fost facut pe 29 ianuarie 1993. In acel an, la Strasbourg, cunoscuta scriitoare si disidenta Ana Blandiana a solicitat secretarului general al Consiliului Europei, Catherine Lalumierè, sprijin pentru transformarea inchisorii de la Sighet intr-un Memorial care, redat circuitului public, sa arate vizitatorilor cruzimea fara limita a tortionarilor pagani, "metode" de exterminare, cum numai la Auschwitz s-au mai constatat.
Si iata, cererea adresata Consiliului Europei a fost aprobata, iar Consiliul Local a transferat cladirea inchisorii in patrimoniul Fundatiei "Academia Civica", asa incat, in acelasi an, intre 22 si 23 mai, Alianta Civica si toti cei care s-au declarat gata sa sustina ideea, au luat parte la primul simpozion intitulat atat de sugestiv: "De la adevarul istoric la judecata istoriei". Ca apoi, in toamna, Alianta Civica sa-si infiinteze departamentul de istorie orala, cu filiale in 21 de judete si colaboratori de prestigiu la National Sound Archive si The Oral History Society din Londra, dupa care, insufletiti de idee, toti colaboratorii Aliantei Civice, au tinut sa-i sprijine pe Ana Blandiana si Romulus Rusan, in vederea elaborarii unui proiect de amenajare a Memorialului, cat mai aproape de scopul urmarit: Dorana Cosovesnu, arhitectul Alexandru Beldiman, Alexandru Zub etc.; proiect apreciat apoi si de o delegatie a Consiliului Europei din care au facut parte peronalitati de prim rang, precum Jose-Maria Ballester, pe atunci directorul Patrimoniului Cultural si al doamnei Isil Gachet. administrator al Diviziei Drepturilor Omului.
Apoi, pentru ca Memorialul sa aiba o sustinere cat mai larga, s-a infiintat Fundatia "Academia Civica", presedinte fiind Ana Blandiana. Din Fundatie au facut parte aproape 200 de oameni. Rolul ei a fost si acela de a propaga, prin carti, publicatii, filme etc., ceea ce s-a intamplat in Romania in anii de teroare comunista. Desigur, au urmat si alte simpozioane tematice - unele organizate cu sprijinul Fundatiei "Hanns Saidel" din Germania, dar Memorialul a devenit si o scoala pentru elevi si studenti care au compus lucrari pe temele aflate aici, unele fiind premiate si publicate in Analele Sighet.
Manifestari de inalt prestigiu
Intre manifestarile de inalt prestigiu tinute la Sighet a fost simpozionul intitulat "Instaurarea comunismului - intre rezistenta si represiune", care s-a bucurat de un mesaj al lui Daniel Tarschys, secretarul general, de atunci, al Consiliului Europei, si de participanti din 11 tari, care au prezentat 82 de comunicari, moderatori fiind acad. Serban Papacostea si Al. Zub, dar si profesorul englez Dennis Deletant. Tot cu acest prilej s-au prezentat filmele documentare, in premiera nationala "Cazul Motrescu" de Nicolae Margineanu si " Grindul de exterminare Periprava" de Paul Prisada, intre manifestari fiind si expozitia documentara ingrijita de Dorana Cosoveanu si Eugen Seban, precum si recitalul din poezia inchisorilor sustinut de Leopoldina Balanuta si Ovidiu Iuliu Moldovan.
Sa mai subliniem ca in 6 iulie 1995 Lucia Hossu-Longin prezinta episodul 42 din serialul TV, Memorialul Durerii, inchinat exclusiv Memorialului de la Sighet. Sa speram ca acest templu al romanilor patrioti si martiri nu va intra in uitare si ca, unele manifestari specifice, precum actiunea lui Marius Oprea de identificare si deshumare a atator oameni impuscati de fosta scuritate, sau a arhivei de Istorie Orala existenta de la UBB, condus si indrumat de prof. univ. dr. Doru Radosav, institut a carui arhiva de casete cu marturii inregistrate, reprezinta tot atatea probe despre teroarea si crimele din timpul comunismului in Romania, toate acestea putand prilejui noi manifestari, cu evocari specifice la Memorialul din Sighet.
Generatiile cele mai tinere de azi sa treaca pe acolo si sa retina, ca pe un avertisment, ceea ce se poate intampla cu viata lor cand regulile democratiei reale si ale statului de drept sunt calcate in picioare. (Sursa: Analale Sighet 2)
Sursa: vezi articolul original
