Revoluție sau lovitură de stat? Asta o va lămuri istoria, bineînțeles dacă se va dori acest lucru. Dar sentimentele celor care au ieșit în stradă au fost curate.
Revoluţia din 1989 a fost un moment de cotitură în istoria României. Au murit mulţi oameni, dar finalmente, cu tot acest tribut al sângelui, poporul român şi-a cucerit dreptul la libertate. Au fost momente de mare euforie atunci când a fost înlăturat dictatorul Ceauşescu, oamenii păreau mai uniţi ca niciodată, după ce trecuseră prin 50 de ani de comunism. România era privită, peste tot în lume, cu mare simpatie, mai ales pentru că fusese singura ţară din fostul bloc comunist unde schimbările politice au adus cu ele atâtea victime.
Apoi au început maneverele din culise. După ce s-au folosit de sacrificiile miilor de tineri, oameni versaţi, care ştiu cum să folosească o oportunitate, au preluat pârghiile puterii. Idealurile pentru care au murit atâţia oameni erau date uitării, astfel încat cei care puseseră mâna pe putere să-şi asigure poziţii cât mai avantajoase în noile structuri. Celebrul punct 8 al Proclamaţiei de la Timşoara, a fost discret ignorat, și așa am ratat o mare șansă.
Am văzut filmulețe în care se face elogiul lui Ceaușescu, se arată cât de patriot era acesta. Este ușor să dai verdicte despre eroism, mai ales când habar nu ai cum e să faci foamea, sau să te calci în picioare cu alții la cozi interminabile, pentru a apuca să cumperi câteva ouă. De ce nu se dau fotografii cu fețele oamenilor care stăteau la cozi ore întregi, în frig și ploaie, pentru a putea pune pe masa copiilor o bucată de brânză? De ce nu se dau imagini cu autobuzele groazei, aplecate pe o parte din cauza aglomerației, cu oamenii atârnați unii peste alții pe scară, pentru a ajunge la un loc de muncă unde dârdâiau de frig? De ce nu se vorbește despre iernile în care oamenii dormeau îmbrăcați cu pulovere și căciuli, sau puneau peste pijamale două rânduri de treninguri?
Astea toate s-au uitat, e mult mai cool un filmuleț cu Ceaușescu rostind un discurs pompos, pe care bineînțeles nu îl scrisese el, dar se chinuia să îl citească, faultând serios limba română. Normal, lui nu i-a fost frig niciodată, nu a făcut foamea alături de popor, pentru că în cazul conducătorului iubit nu funcționau cartelele de alimente, el avea parte doar de delicatese.
Să-l ridici în slăvi astăzi pe Ceaușescu, neștiind nimic despre cum se trăia pe vremea lui, mi se pare o bătaie de joc la adresa bunicilor și părinților noștri, care aveau lacrimi în ochi când venea Crăciunul. Câte cadouri nu ar fi vrut ei să le ia copiilor lor, dar Moș Crăciun (care devenise pe timpul eroului Ceaușescu Moș Gerilă) era unul foarte sărac. Patriotul Ceaușescu, pe 22 Decembrie 1989, a fugit ca un laș, folosindu-se de un elicopter, în timp ce sute de mii de oameni cântau pe străzi ”Ole, ole, Ceaușescu nu mai e”. Ar fi bine să fim mai atenți atunci când ne alegem eroii sau modelele de patriotism.
Cristian Huluban
