Una dintre problemele des întâlnite în contabilitate este înregistrarea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar. Mulți antreprenori sunt nedumeriți de caracteristicile acestor elemente și de modul în care se folosesc în contabilitate. De exemplu, dacă pentru o societate sunt achiziționate două calculatoare, unul în valoare de 2.200 de lei și altul de 2.600 de lei, primul va fi considerat obiect de inventar și se trece imediat pe cheltuială, iar cel de-al doilea este amortizat în câțiva ani, ca mijloc fix. Așadar, în ce constau diferențele dintre aceste produse atât de asemănătoare? Iată ce trebuie să știi:
Ce reprezintă mijloacele fixe
Mijloacele fixe sunt considerate imobilizări corporale care generează beneficii economice viitoare. Acestea sunt deținute de o firmă pentru o perioadă mai mare de 12 luni și se folosesc în producția de bunuri și prestarea de servicii. De asemenea, mijloacele fixe se pot închiria unor terțe persoane sau pentru a fi utilizate în scopuri administrative. Pentru ca un bun să fie considerat mijloc fix, acesta trebuie să aibă, la data intrării în patrimoniul contribuabilului, o valoare fiscală stabilită prin lege egală sau mai mare decât suma de 2.500 de lei. În categoria mijloacelor fixe intră bunuri precum construcțiile, instalațiile tehnice, aparatura de birou, mijloacele de transport sau terenurile și investițiile realizate în scopul amenajării lor. Astfel de elemente sunt supuse amortizării, respectiv recuperării treptate a costurilor aferente achiziției, producerii, construirii, instalării, asamblării sau îmbunătățirii bunurilor.
Mijloacele fixe amortizabile se împart în trei grupe principale, și anume Grupa 1 – construcții, Grupa 2 – instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații și Grupa 3 – mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale. Deoarece există o mulțime de grupe, subgrupe, clase, subclase și chiar familii, codurile clasificare mijloace fixe sunt cuprinse într-un catalog cu informații pentru identificarea facilă a mijlocului fix și stabilirea duratei normale de funcționare.
Ce sunt obiectele de inventar
Obiectele de inventar sunt active circulante, care se folosesc pentru o perioadă mai mică de un an. Valoarea individuală a unui bun ce intră în această categorie este mai mică de 2.500 de lei, cheltuiala totală pentru achiziția acestuia fiind evidențiată în contabilitate odată cu darea în folosință. În categoria obiecte de inventar pot fi încadrate imprimantele, calculatoarele, laptopurile, echipamentele de lucru, aparatele de măsură și control sau matrițele. Atenție, însă, trebuie realizată o departajare și între obiectele de inventar și materialele consumabile. În acest sens, dacă o imprimantă în valoare de 500 de lei va fi înregistrată ca obiect de inventar, tonerul utilizat de aceasta este considerat material consumabil, deși pot avea prețuri apropiate.
Ce diferențe sunt între mijloacele fixe și obiectele de inventar
Pe scurt, este important să cunoști câteva aspecte principale pentru a putea face o diferențiere între aceste două elemente. Iată câteva caracteristici distincte:
- Mijloacele fixe se folosesc pentru o perioadă mai mare de un an, în timp ce obiectele de inventar sunt utilizate pentru mai puțin de 12 luni;
- Valoarea individuală a unui mijloc fix trebuie să fie egală sau mai mare de 2.500 de lei, iar cea a unui obiect de inventar mai mică decât această sumă;
- Obiectele de inventar nu se amortizează, în schimb, aproape toate mijloacele fixe sunt supuse amortizării;
- Cheltuielile efectuate cu obiectele de inventar afectează direct profitul firmei pentru că sunt evidențiate imediat, în timp ce costurile cu mijloacele fixe se înregistrează eșalonat în contabilitate;
- Casarea obiectelor de inventar se face doar după o procedură strictă;
- Mijloacele fixe sunt evidențiate în registre speciale de amortizare unde se menționează durata de amortizare și valoarea amortizabilă lunară;
Diferențele dintre cele două elemente sunt destul de clare, însă, pentru înregistrarea corectă în contabilitate, este important să se ia în considerare caracteristicile specifice ale fiecărei categorii de bunuri achiziționate.
