DE PROFESIE, ACTOR. DAR UN MARE ACTOR

Horatiu Mălăele. Actor, regizor, caricaturist şi scriitor. Dacă timpul i-ar permite, probabil că ar mai încerca şi alte modalităţi de exprimare a geniului său. Am avut șansa să-l văd jucând în atâtea piese memorabile, de-a lungul anilor. Dar prestaţia sa din formidabila comedie „Dineu cu proşti”, m-a făcut să înţeleg din nou cât talent, cât har se ascunde sub acea figură de clovn.

h1

Horaţiu Mălăele, despre care Ion Caramitru spune că este cel mai înzestrat produs al şcolii româneşti de teatru din ultimii 30 de ani, împlineşte astăzi frumoasa vârstă de 65 de ani. După ce asişti la o piesă de teatru în care joacă Mălăele, înţelegi că această meserie este rezervată doar celor dăruiți pentru așa ceva. Talentul marelui actor iese atât de clar în evidenţă, încât ai senzaţia că orice rol, oricât de solicitant ar fi, nu este decât o bagatelă pentru el. Așa cum se spune uneori despre fotbaliștii care fac spectacol, Mălăele „joacă doar din talent”, nu are nevoie de repetiții.

h3

În cartea sa, „Rătăciri”, Mălăele descrie copilăria ca fiind „cadoul pe care ni-l face viaţa pentru ceea ce vom avea de îndurat mai târziu”. Fie că vorbim de teatru, de caricatură sau de ceea ce a exprimat în scrierile sale, mesajul este unul singur, sintetizat într-una din celebrele sale vorbe de duh: „Gloria? Un drog. Umorul? O apropiere de cer”. Deși este considerat o mare vedetă a teatrului și filmului românesc, Mălăele este, de fapt, un om simplu, care crede că cel mai important lucru în meseria sa este starea de spirit cu care spectatorii pleacă acasă, după spectacol. Dacă vede pe fețele oamenilor acea stare de bucurie, de satisfacție pe care ți-o dă un spectacol de calitate, maestrul Mălăele e mulțumit.

Dacă tot vorbim de acea stare de spirit a spectatorilor, îmi amintesc că, la finalul piesei „Dineu cu proşti”, Horaţiu Mălăele a fost ovaţionat minute în şir, chemat la multe bis-uri, spectatorii parcă refuzând să accepte ideea că o seară atât de frumoasă se poate termina. Deşi părea copleşit de căldura publicului, Mălăele a mai oferit o mostră de umor, aruncându-şi pălăria către spectatori, după care a cerut-o înapoi, explicând că teatrul nu are atâţia bani încât să-şi permită pierderea unui accesoriu atât de important. Ei bine, astfel de seri au fost dăruite miilor, zecilor de mii de oameni veniți la spectacolele de teatru în care joacă Horațiu Mălăele.

Marele actor a povestit la un moment dat o întâmplare din copilăria sa. Nu a fost o perioadă foarte fericită, pentru că era considerat prostul clasei, din cauza faptului că suferea de strabism și era dislexic. Era ocolit de toți, colegi și profesori, i se repeta tot timpul că e prost și urât. În clasa a 5-a, a venit un profesor care, văzând că elevul Mălăele încearcă să ascundă un desen, a vrut să vadă acel desen. A stat de vorbă cu copilul, după care i-a spus, direct, simplu: tu ești un geniu. Copilul batjocorit de toți a început să creadă în steaua lui și a confirmat, odată cu trecerea anilor, spusele profesorului.

h4

Horațiu Mălăele își va serba ziua de naștere tot pe scenă, probabil, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori. Dar sunt convins că nici nu şi-ar fi dorit un alt cadru pentru această a 65-a aniversare, scena fiind locul unde se simte cel mai fericit om.

La Mulți Ani, maestre!

Cristian Huluban

loading...
loading...