De ce "ulii" ar trebui sa voteze cu Obama
Si de ce noua strategie de interventie limitata este riscanta pentru interesele SUA.
Anii administratiei Bush au obosit opinia publica americana. Sapte ani de conflicte in lumea musulmana care au costat trilioane de dolari pe contribuabilul american au erodat sansele candidatului republican la prezidentiale. In acest context, un candidat democrat care promitea schimbarea (inchiderea inchisorii de la Guantanamo, incheierea razboaielor incepute de administratia Bush si mai multa atentie la dreptul international) parea o alternativa dezirabila.
La aproape patru ani de la acel moment, cei care-si doreau o America mai putin interventionista au motive sa fie dezamagiti. De fapt, in vederea realegerii, din punct de vedere al politicii externe, Obama este unul din presedintii democrati care are cele mai putine vulnerabilitati privit dinspre dreapta."Atacurile cu drone, interventia trupelor speciale pe teritoriul altor tari pentru a ucide oameni fara permisiunea prealabila a autoritatilor din aceea tara, punerea sub acuzare a unor whistlebloweri cu mare entuziasm si impunerea de sanctiuni Iranului fara sa explice concret motivele" ar fi fost decizii dificile pentru un presedinte republican, care s-ar fi aflat constant sub presiunea democratilor. Nu si Obama, care este unul dintre ei, explica Walt.
Dar lucrurile sunt mai profunde. In opinia profesorului de la Harvard, administratia Obama a lansat un mare experiment strategic: renuntarea la interventiile scumpe ale armatei americane in diferite colturi ale lumii in favoarea unor atacuri chirurgicale realizate de drone sau trupe speciale pentru a apara interesele americane. Dar o astfel de politica prezinta si riscuri, crede Walt.
Primul risc tine de secretomania care insoteste aceste activitati. Lipsa de transparenta obliga publicul sa auda doar o singura versiune asupra faptelor. Cea a autoritatilor. Dar daca victime ale atacurilor devin nu doar teroristii ci si oameni nevinovati? Cat de des se petrec astfel de erori?, intreaba Walt.
Cel de-al doilea risc, ce decurge din primul, tine de consecintele unui astfel de comportament. Iar consecintele potentiale trebuie analizate. Merita sa intervii astfel cu riscul de a destabiliza Pakistanul si a alimenta antiamericanismul din regiune?
Al treilea risc este crearea unui precedent. Daca alte state gasesc convingatoare pledoaria americana pentru flexibilitatea suveranitatii, ar putea fi tentate sa se comporte similar. Cat timp va dura pana cand alte state vor considera acceptabil sa ignore suveranitatea unui stat pentru a atinge un obiectiv politic. Si mai ales, intreaba Walt, ce va spune Washingtonul?
Evident, se poate argumenta ca aceasta politica este una exceptionala, determinata de un context politic international special, pentru a raspunde amenintarii teroriste. Walt insa considera ca aparitia unor noi tehnologii - cum sunt dronele - permite dezvoltarea unor noi politici, bazate pe tentatia factorului de decizie sa rezolve problemele rapid si cu costuri politice asumabile.
» vezi articolul original
sursa: 
