Cum sa intram in ritm! Ce sunt medicamentele antiaritmice
Indiferent de mecanismul lor, aritmiile produc o scadere a debitului cardiac si prin urmare a fluxului de sange care ajunge la organe. Ele pot avea uneori, cel putin la inceput, simptome minime, nespecifice, dar pot fi observate insa usor pe o electrocardiograma( EKG). Initial, pot aparea manifestari vagi: palpitatii , ameteli, hipotensiune arteriala. Alteori se inregistreaza simptome grave: pierderi de cunostinta, soc cardiogen, inducerea unei insuficiente cardiace, precipitarea unui insuficiente renale (prin scaderea fluxului de sange renal), a unei cardiopatii ischemice cu infarct (prin scaderea fluxului de sange in arterele care hranesc inima), atac ischemic tranzitor sau accident vascular, stop cardiac.
Medicamentele antiaritmice actioneaza prin influentarea activitatii electrice miocardice. Pe scurt, aceasta activitate se caracterizeaza prin aparitia periodica a unor potentiale de actiune, datorate unor curenti ionici, produsi prin miscarea ionilor respectivi prin niste canale aflate in membrana celulei. Se cunosc trei tipuri de astfel de curenti: de sodiu, de potasiu si de calciu.
Exista patru clase de medicamente antiaritmice: blocante ale canalelor de sodiu, beta blocantele, blocante ale canalelor de potasiu si blocante ale canalelor de calciu. Medicamentele antiaritmice sunt eficiente, cu conditia sa fie prescrise si utilizate corect, conform indicatiilor. Doza se stabileste individual, depinzand de varsta, starea generala a sanatatii si chiar de unele particularitati genetice. De asemenea, multe dintre ele au o doza initiala (de incarcare) mai mare si una de intretinere. Aceste doze se stabilesc diferentiat, prin tatonare si, pe de alta parte, nu trebuie uitat ca aceste medicamente au si ele reactii adverse (cardiace si extracardiace), de aceea colaborarea cu medicul specialist este esentiala pentru un tratament eficient.
Prima clasa de antiaritmice cuprinde blocante ale canalelor de sodiu. Include numeroase medicamente, care actioneaza prin mecanisme diferite, cei mai importanti reprezentanti fiind: chinidina, disopiramida, procainamida, lidocaina, mexiletin, propafenona, flecainida etc. Chinidina are un efect foarte bun pe atrii si moderat pe ventricule, fiind folosita de aceea in aritmiile atriale (fibrilatie si flutter) si in extrasistole ventriculare si supraventriculare. Se administreaza oral, doza de incarcare fiind de 1,6-1,8 gr/zi si doza de intretinere de 400-800 mg/zi. Poate avea efecte adverse: digestive (dureri abdominale, greata, varsaturi), ameteli, cefalee, tulburari de vedere si auz, alergii, iar la nivel cardiac poate induce chiar ea aritmii periculoase.
Xilina se administreaza injectabil intravenos si este indicata mai ales in aritmiile ventriculare, in special in cele produse in infarctul miocardic. Propafenona si flecainida sunt cele mai eficiente medicamente din aceasta clasa. Au actiune atriala si ventriculara, sunt, in general, bine tolerate, avand putine efecte adverse. Propafenona are doza initiala de 600-900 mg/zi, urmata de doza de intretinere de 300-450 mg/zi. Flecainida se administreaza 200-400 mg/zi.
Betablocantele au o actiune antiaritmica indirecta, fiind indicate in aritmii cu frecventa cardiaca mare. Exista mai multe tipuri de betablocante. Toate prezinta efect antiaritmic si pot fi folosite in acest scop. Insa cele de prima generatie au un efect larg, pe mai multe organe in afara inimii, de exemplu plaman, vase periferice, ochi. Cele mai noi sunt cardioselective, evitandu-se astfel efectele adverse. Cele mai folosite sunt metoprololul si atenololul, administrate de obicei oral, in doza de 100-200 mg/zi.
Blocantele canalelor de potasiu sunt antiaritmice foarte eficiente, cu actiune in aritmiile atriale si ventriculare. Cele mai cunoscute reprezentante sunt: amiodarona, sotalol, dofetilida, azimilida, administrate de obicei oral. Exista si medicamente destinate urgentelor ca tosilatul de bretiliu, care se administreaza intravenos. Amiodarona este cel mai folosit medicament al grupei. Se administreaza in doza de incarcare de 800-1000 mg/zi, timp de 7-10 zile, doza de intretinere fiind apoi de 200-400 mg/zi. Reactiile adverse sunt: scaderea frecventei cardiace, afectarea tiroidei, dureri de cap, tremor, fotosensibilitate, greata, afectare hepatica (uneori pana la hepatita acuta grava). Sotalolul se administreaza in doza de 160-240 mg/zi , iar dofetilida in doza initiala de 1 gr/zi, ajustata ulterior.
Blocantele canalelor de calciu includ verapamilul si diltiazemul (exista si alte blocante ale canalelor de calciu, dar care nu prezinta insa efect antiaritmic). Sunt indicate in aritmiile supraventriculare (nu au efect pe ventricule). Se administreaza oral, in doza de 180-240 mg/zi , avand si efect vasodilatator, si antianginos, fiind indicate astfel bolnavilor cu hipertensiune si cardiopatie ischemica.
» vezi articolul original
sursa: 
