Cosmarul euro
Iadul e cand britanicii sunt bucatarii, germanii sunt amorezii, francezii sunt inginerii si italienii guverneaza.
Europa ar trebui sa fie acum "un rai", cel putin pentru ca germanii sunt inginerii. Automobilele sunt germane, masinile de spalat sunt germane, scanerele medicale sunt germane s.a.m.d. Singura problema e ca rezultatul e departe de a fi un rai pentru multe dintre economiile Europei. In Spania, 50% din tinerii cu varste intre 18 si 24 de ani sunt someri. E un masacru de sperante si talente. O generatie care poate nu-si va recapata niciodata increderea. Cam acelasi lucru se intampla, mai mult sau mai putin, in tarile de la periferia eurozonei.
Si uitati-va la Germania. Suntem in cea mai mare criza globala din ultimii 50 de ani si totusi somajul in Germania a atins un nivel minim: un numar-record de germani lucreaza si au salarii bune. Was passiert, meine Freunde? Ceva din situatia actuala e o minune pentru Germania si un cosmar pentru altii. Acel ceva este euro.
Sa ne imaginam doua fabrici care produc masini similare, una germana si una italiana. Sa presupunem ca o unitate de produs costa 1.000 de euro in ambele fabrici, la inceput. Totusi, istoria ne-a invatat ca, in timp, fabrica germana va incepe sa reduca costul, fara a compromite calitatea. Investind in pregatirea fortei de munca si in inalta tehnologie, germanii vor reduce costul la 900 de euro/unitate. In acest moment, fabrica italiana intra in criza. Pot taia si italienii costurile, dar fara a castiga in productivitate - si cu riscul ca produsul sa fie de mai slaba calitate. Altfel masina germana va devora piata.
Inainte de euro, solutia care permitea italienilor sa produca la aceeasi calitate, pastrandu-si costurile mici era devalorizarea monedei.
Nu trebuie decat sa ne uitam la evolutia postrazboi a lirei si a celorlalte monede europene fata de marca germana. Pe masura ce marca se aprecia, era mai scump pentru italieni sa cumpere un produs german, iar produsele italiene erau mai ieftine in Germania. Tragedia acum este ca aceasta optiune nu mai exista, iar industria italiana si altele au de suferit. Asa ca, din ce in ce mai multi oameni isi pierd locurile de munca, cresc datoriile, iar Bruxelles-ul cere austeritate, intr-un cerc vicios al durerii. Intre timp, exporturile Germaniei prospera. Pretul destramarii zonei euro ar putea fi imens. Dar care e costul pe termen lung daca eurozona ramane?
» vezi articolul original
sursa: 
