Draga Dani Otil,

Daca ma intalnesti pe strada poti sa ma injuri ca nu te recunosc. De ce? Fiindca tu nu esti nici inalt cat Chisu, nici bogat ca Elan, nici fermecator, esti doar un banal. Exaltat. Cu nasu-n cerul unei muieri. Si, ce muiere, o diva autentica, o femeie, si desteapta!, care iata s-a aplecat spre tine.

Te baga-n seama. Te iubeste. Te vrea de barbat. Dani, tu reprezinti mai mult decat un simbol masculin social. Un semn al sansei ca orice barbat, pitic, neinsemnat, prost, handicapat, poate sa acceada la o diva-n pat.

Tu esti exemplul//victima, obiectul unei democratii sexuale, a unui egalitarism pe care numai Madonna-vedeta l-a practicat. Dar numai in videoclipuri.

Mai e un exemplu: kaghebistul chior care a fost cu fiica lui Onassis. Tu esti esantionul de speranta al barbatului fara sansa. Nu mica mi-a fost duiosia cand te-am vazut, intr-o scena siropoasa, diabetica, in care i-ai cazut in genunchi si ai plans.

Ca o iubesti si ca o vei lua de sotie. Rautaciosii vor spune ca o faci pentru renta de 15 mii si apartamentul din Monte Carlo. Eu te apar, fiindca Mihaela e inca o femeie care trebuie, cere a fi iubita. Dar, pana cand? Aceasta-i intrebarea ta. Ca n-a fost prost, el, Shakespeare!

» vezi articolul original

sursa: