Decesul actorului Ştefan Iordache i-a şocat pe mulţi dintre artiştii care l-au cunoscut, ei putandu-i aduce un ultim omagiu marţi la Teatrul Naţional, unde va fi depus trupul neinsufleţit al maestrului. 

Trupul neinsufleţit al lui Ştefan Iordache va fi depus marţi dimineaţa, la ora 10.00, in foaierul mare al Teatrului Naţional Bucureşti (TNB), urmand ca la pranz să fie dus in localitatea Gruiu, unde artistul avea o casă de vacanţă, pentru a fi inmormantat, potrivit directorului TNB, Ion Caramitru. 

Mai multe personalităţi din lumea teatrului, filmului şi muzicii, dar şi Preşedintele Romaniei, premierul şi ministrul Culturii şi-au exprimat regretul in faţa dispariţiei artistului. 

Ştefan Iordache s-a născut la 3 februarie 1941 la Calafat şi a copilărit la Bucureşti. In 1959 a dat admitere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică şi a fost admis, după ce, in anul precedent, nu reuşise să intre la Facultatea de Medicină şi practicase diverse meserii. A absolvit in 1963, la clasa lui Dinu Negreanu şi şi-a dat examenul de licenţă cu rolul principal din "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprită". Printre colegii săi de generaţie se află alţi mari actori Irina Petrescu, Valentin Uritescu, Grigore Gonţa, Itta Marcu, Dionisie Vitcu şi Alexandrina Hallic.

Ştefan Iordache a fost căsătorit de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, profesorul universitar doctor Mihaela Tonitza-Iordache.

In jumătatea de secol ce a trecut de cand a atins scena de teatru, "Regele Scamator" a ajuns unul dintre cei mai apreciaţi şi respectaţi actori. Deşi nu a renunţat la casa din Capitală, Ştefan Iordache s-a refugiat la proprietatea sa,  pe care o avea de 15 ani, intr-un sat de langă Bucureşti, unde işi pregătea, in linişte, rolurile, citea, cultiva meri, făcea vin sau taie iarba.

Cariera in teatru

Ştefan Iordache a debutat in 1963 la Studioul Casandra, cu rolul lui Arthuro Ui, in piesa "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprită". De la debut, Ştefan Iordache a intruchipat  mari personaje din dramaturgia universală şi naţională, in montări spectaculoase sub bagheta unor mari regizori romani.

In Bucureşti, a jucat pe scena teatrului "C. I. Nottara" pană in 1977, apoi la Teatrul Mic pană in 1990. A fost angajat al Teatrului Naţional din Craiova, unde s-a remarcat şi prin rolurile din "Titus Andronicus", spectacolul montat de regizorul Silviu Purcărete, in 1992, care a marcat inceputul ascensiunii internaţionale a teatrului craiovean.

Ştefan Iordache a interpretat Regele in "Viziuni flamande" in 1968, Raskolnikov in "Crimă şi pedeapsă" in anul 1970, spectacol montat de Sanda Manu, apoi Hamlet in 1974, Consulul Groti in "Să imbrăcăm pe cei goi" in 1978, Richard de Gloucester in "Richard III" in 1983, Iisus in "Maestrul şi Margareta" in 1980, in regia Cătălinei Buzoianu. A continuat cu Generalul Cearnota in "Fuga" de Mihail Bulgakov in anul 1995 şi, in 2000, cu John Barrymore din "Barrymore", piesă montată de Gelu Colceag.

Ştefan Iordache s-a remarcat şi in spectacole de musical. A jucat in "Au fost odată două orfeline", "Adio, femei!" şi "Bună seara, domnule Wilde!".

In 2003, a jucat in "Lolita", după Nabokov, spectacol la Teatrul Mic, in regia Cătălinei Buzoianu, cu o adaptare scenică semnată de Mihaela Tonitza-Iordache, avandu-i ca parteneri pe Ştefana Zamfirescu şi Mihai Dinvale. In 2004, a interpretat rolul Alex din "Alex şi Morris".

Cel mai recent rol al său este Prinţul Potemkin in piesa "Ecaterina cea Mare", de George Bernard Shaw, pusă in scenă, in 2008, de regizorul Cornel Todea la Teatrul Naţional Bucureşti, in care parteneră de scenă i-a fost Maia Morgenstern.

A primit Premiul UNITER pe anul 2001 pentru cel mai bun actor, pentru rolul titular din "Barrymore".

In anul 2004,  la editura Nemira, a apărut cartea “Regele scamator, Ştefan Iordache", semnată de criticul teatral Ludmila Patlanjoglu. Lucrarea este o biografie a actorului şi cuprinde şi memoriile pe care actorul a acceptat să şi le scrie, in mod special, pentru această carte. Pe coperta “Regelui Scamator", actorul aminteşte o  predicţie a bunicii sale: "Bre, muică, tu scamatoriu o sa te faci!" şi ii şi răspunde acesteia: "Mama mare, de acolo, pe oi fi, să ştii că zicerea matale, care acum imi sună un pic şi a blestem, s-a implinit".

Filmografie

Ştefan Iordache a debutat in cinematografie in 1964, in "Străinul". Au urmat rolurile din "Dimineţile unui băiat cuminte" in 1966, "Bietul Ioanide" in 1979, "Pruncul, petrolul şi ardelenii" şi "De ce bat clopotele, Mitică?"  in 1981,  "Glissando", in 1985, "Noiembrie, ultimul bal" in 1989, "Hotel de lux" in 1992, "Cel mai iubit dintre pămanteni" in anul 1993,  "Eu sunt Adam" in 1996, "Omul zilei" in 1997 şi "Faraonul" in anul 2004.

Actorul a fost distins cu numeroase premii: Karlovy Vary 1964, pentru "Străinul", ACIN 1978  pentru "Ediţie specială", ACIN 1984 pentru "Glissando", ACIN 1989 pentru "Noiembrie, ultimul bal".

Ştefan Iordache a primit, in anul 2006, Premiul de Excelenţă al Festivalul Internaţional de Film Transilvania.

Colaborări in muzică

S-a remarcat şi prin colaborările pe care le-a avut cu solişti ai muzicii uşoare. Ştefan Iordache a inregistrat albume de muzică uşoară impreună cu Sanda Ladoşi şi Elena Carstea, dar şi romanţe, interpretate impreună cu Gheorghe Dinică, Monica Anghel, Nelu Ploieşteanu şi Marius Mihalache. Cel mai recent album al său a fost lansat in 2007, "Magazinul de vise", despre care spune că "este dedicat femeii, iubirii".

Intr-un interviu acordat la 22  iulie 2008 "Jurnalului Naţional", Ştefan Iordache a declarat că nu vrea să se mai implice in societate, că acordă pentru ultima dată un interviu şi că ce se intamplă acum in Romania nu mai poate fi caracterizat nici de sensul peiorativ al ideii de telenovelă. "Este ultima mea apariţie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea", a mai spus actorul. "Nu mai vreau să trăncănesc, la ce foloseşte? Sint mihnit. Nici vehement şi nici supărat. Mahnit. Vorbim cu toţii in vint, pentru că nimic nu se schimbă", a continuat Ştefan Iordache.