Conform motivării sentinţei de achitare a fostului şef al Tribunalului Bucureşti, Maria Huza, instanţa a constatat că aceasta nu ar fi incălcat art. 48 din Legea 114/1996, care se referă la faptul că nu pot beneficia de locuinţe sociale persoanele sau familiile care deţin in proprietate o locuinţă sau care au instrăinat o locuinţă după data de 1 ianuarie 1990. "Declaraţia dată de inculpată, prin indicarea, in cuprinsul acesteia, a unei localităţi, adică municipiul Bucureşti, nu are, insă, conţinutul prevăzut de lege, deoarece această lege nu prevede şi nu permite o raportare a celor două cazuri anterior menţionate, la una sau mai multe localităţi", precizează magistraţii.

Insă, această adăugire, mai susţin judecătorii Judecătoriei Sectorului 3, "indiferent dacă are sau nu caracter real, prin faptul că nu este prevăzută şi permisă de lege, face ca declaraţia inculpatei să nu fie aptă să servească la producerea consecinţei juridice in vederea căreia a fost făcută".

Instanţa explică, apoi, că, in analizarea intrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de fals in declaraţii, trebuie avut in vedere şi momentul consumării. Astfel, Judecătoria Sectorului 3 apreciază că, din acest considerent, prin declaraţia Mariei Huza, din 14 iunie 2001, nu s-a consumat infracţiunea de fals in declaraţii, deoarece declaraţia, fiind dată in faţa notarului (ale cărei atribuţii ar fi străine de consecinţele juridice urmărite de inculpată prin darea declaraţiei), nu ar produce acele efecte juridice urmărite.

Potrivit instanţei, declaraţia dată de Huza in faţa notarului ar produce efecte abia in momentul in care ar fi depusă la Primăria Sectorului 1, instituţia competentă pentru aprobarea repartizării unei locuinţe.

"Rezultă că acesta este momentul consumării infracţiunii, deoarece, in momentul prezentării declaraţiei autentificate la Primăria Sectorului 1, declaraţia serveşte, potrivit legii, prin simplul fapt că a fost făcută producerii consecinţelor juridice vizate de autor. Or, depunerea acestei declaraţii la Primăria Sectorului 1 nu s-a făcut la data de 14.06.2001 (dată reţinută potrivit rechizitoriului ca fiind data săvarşirii faptei incadrată juridic in infracţiunea de fals in declaraţii şi pentru care inculpata Maria Huza a fost trimisă in judecată), ci la o dată ulterioară, in august 2001. Rezultă astfel că infracţiunea de fals in declaraţii nu s-a consumat la 14.06.2001", se mai arată in motivarea sentinţei de achitare.

Pentru toate cele menţionate mai sus, instanţa a apreciat că fapta nu intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals in declaraţii sub aspectul laturii obiective, deoarece  nu a fost depusă la organul sau instituţia de stat ori altă unitate cu competenţe de atribuire a unei locuinţe. "Declaraţia era supusă verificării ulterioare obligatorii şi nu putea produce efecte juridice", au mai constatat judecătorii.

Judecătoria Sectorului 3 a achitat-o, pe 14 martie 2008, pe Maria Huza, fost preşedinte al Tribunalului Bucureşti şi fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, in dosarul in care procurorii DNA au trimis-o in judecată, in ianuarie 2006, pentru fals in declaraţii şi instigare la acordarea de credite cu incălcarea legii.

In acelaşi dosar, a fost achitat şi Mihai Enăchescu, director la Administraţia Fondului Imobiliar din Primăria Bucureşti, acuzat de acordare de credite cu incălcarea legii.

Enăchescu, director de vanzări la Administraţia Fondului Imobiliar din Primăria Bucureşti, este cel care a semnat contractul de vanzare-cumpărare, deşi, spun procurorii, ştia că Huza nu are dreptul de a dobandi apartamentul in condiţiile stipulate in contract.

Judecătoria Sectorului 3 a decis achitarea lui Enăchescu, in temeiul art. 10 lit. b. din Codul de Procedură Penală, potrivit căruia fapta de care este acuzat nu este pedepsită de legea penală. Din acelaşi motiv, a fost achitată şi Maria Huza pentru acuzaţia de instigare la acordarea de credite cu incălcarea legii. Instanţa a ţinut cont de faptul că, in decembrie 2007, Parlamentul a dezincriminat infracţiunile in legătură cu acordarea creditelor cu incălcarea legii.

Fostul judecător Maria Huza a fost achitat şi pentru acuzaţia de fals in declaraţii, in temeiul art. 10 lit. d din Codul de Procedură Penală. Magistraţii Judecătoriei Sectorului 3 au stabilit că fapta săvarşită de Huza nu intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals in declaraţii.

Totodată, Judecătoria Sectorului 3 a respins ca neintemeiată cererea parchetului de desfiinţare a contractului de vanzare-cumpărare, din data de 8 octombrie 2001, prin care Maria Huza a intrat in posesia apartamentului achiziţionat.

Procurorii DNA au atacat, deja, decizia magistraţilor Judecătoriei Sectorului 3 la Tribunalul Bucureşti, urmand a se stabili data primei infăţişări la proces.

Reamintim că magistraţii Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi-au declinat competenţa in acest dosar, in 8 septembrie 2006, deoarece Maria Huza nu mai avea calitatea de magistrat şi au trimis dosarul către Judecătoria Sectorului 3.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, in decembrie 2006, cererea procurorului şef al DNA, Daniel Morar, de a se strămuta procesul in care Maria Huza este acuzată de instigare la acordare de credit şi fals in declaraţii, in cazul apartamentului pe care l-a obţinut din fondul locativ de stat.

Daniel Morar a solicitat instanţei strămutarea acestui proces, deoarece Maria Huza a fost preşedinte al Tribunalului Municipiului Bucureşti şi, mai mult, unii dintre magistraţii Judecătoriei Sectorului 3, unde se judecă acum procesul, i-au fost colegi de facultate.

Procurorii au constatat că, in anul 2001, folosindu-se de calitatea de preşedinte al Tribunalului Bucureşti, Maria Huza a obţinut un apartament cu suprafaţa de aproape 100 de metri pătraţi in Bucureşti, pe strada Ion Pilat, situată in zona Centrului Civic.

Pentru a obţine apartamentul respectiv, DNA susţine in rechizitoriu că Maria Huza a dat in faţa notarului o declaraţie necorespunzătoare adevărului, prin faptul că a precizat, contrar legii, că nu are "locuinţă in municipiul Bucureşti", ea deţinand, insă, in acel moment, o vilă in Slatina.

Ori, cerinţa din art 48 din L 114/1996 şi art 6 din OG 19/1994, pentru a putea dobandi o locuinţă, in condiţiile de mai sus, era de a nu fi deţinut sau instrăinat vreo locuinţă după 1990, indiferent de localitatea in care s-a aflat aceasta.

Contractul de vanzare-cumpărare era totodată şi contractul prin care invinuita plătea o dobandă de 20 %, corespunzătoare achiziţiei in rate a apartamentului, din care 15% era suportată de stat, prin subvenţie. Procurorii au reţinut că această subvenţie se acorda in condiţiile legii doar anumitor persoane: tineri căsătoriţi, persoane cu handicap etc, iar invinuita nu se incadra in niciuna din aceste categorii.

Mihai Enăchescu, director de vanzări la Administraţia Fondului Imobiliar din Primăria Bucureşti, este cel care a semnat contractul de vanzare-cumpărare in condiţiile de mai sus, deşi, spun procurorii, ştia că invinuita nu are dreptul de a dobandi apartamentul in condiţiile stipulate in contract.

De menţionat că Maria Huza a cumpărat apartamentul cu dobandă subvenţionată de stat, din fondul destinat tinerilor căsătoriţi, in condiţiile in care şi fiica sa, Diana Micaela Huza, obţinuse un credit similar, cu dobandă subvenţionată de stat. De altfel, şi tatăl Mariei Huza, Petre Vasile, obţinuse un apartament in municipiul Slatina, tot cu ajutorul unui credit cu dobandă subvenţionată de stat. Cu privire la aceste ultime două aspecte, dosarul a fost disjuns, urmand a se face cercetări.

Maria Huza a refuzat, in mai multe randuri, să semneze materialul de urmărire penală intocmit de procurori. Intre timp, şi-a pregătit dosarul de pensionare, in speranţa că reuşea să iasă la pensie inainte de a fi trimisă in judecată, pentru a nu-şi pierde calitatea de magistrat şi, implicit, salariul.

CSM i-a aprobat pensionarea, insă DNA a trimis-o in judecată inainte ca decretul să fie semnat de preşedinte.După trimiterea in judecată, Maria Huza a fost suspendată din funcţia de magistrat şi din CSM.