"Constat cu surprindere că noul proiect al legii invăţămantului din Romania, prin articolul 10(1), elimină religia ca obiect de studiu in ciclul liceal, cu toate consecinţele de rigoare, ceea ce reprezintă un regres faţă de Legea Invăţămantului din 1995, care prevedea in articolul 9 (1) ca <<planurile-cadru ale invăţămantului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ  Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun>>", se arată in scrisoarea de miercuri a inaltului prelat ortodox, informează corespondentul NewsIn.

Inalt Prea Sfinţitul invocă, in argumentaţia sa, scrisoarea elaborată de "Grupului de Reflecţie pentru Innoirea Bisericii" (1990-1992) ceea ce a dus la includerea religiei in programa şcolarară a invăţămantului preuniversitar, respectiv in Legea 84/1995. Bartolomeu connsideră argmentele din 1991 actuale.

"Problema invăţămantului religios in şcolile de stat, departe de a fi fost rezolvată, continuă să rămană deschisă şi să constituie o temă de nelinişte şi ingrijorare pentru o foarte mare parte a opiniei publice romaneşti.

Se ştie că in primele trei luni ale anului 1990 demersurile oficiale ale Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane şi ale Ministerului Cultelor au rămas fără rezultat.

La 3 aprilie 1990, Grupul de Reflecţie pentru Innoirea Bisericii şi-a conjugat eforturile cu ale celor două instituţii şi a obţinut din partea Ministrului Invăţămantului şi Ştiinţei[1] acordul de principiu ca ora de religie să fie predată obligatoriu la clasele I-XII, cu un statut bine definit in cadrul programei de invăţămant, ţinandu-se seama şi de principiul pluriconfesional.

Salutat şi insuşit de Sfantul Sinod, acest acord a rămas in faza de virtualitate;  printre alte cauze, mai mult sau mai puţin obscure, nu pe ultimul loc au fost şi inerţiile birocratice care continuă să stăruie, neclintite, şi in structurile noastre bisericeşti.

După alegerile din 20 mai 1990, conducerea Ministerului  Invăţămantului şi Ştiinţei a adoptat o formulă ambiguă şi aleatorie, al cărei caracter restrictiv este mult mai transparent decat invăluirile fals-generoase cu care ne obişnuise un anumit limbaj al ateismului comunist. Ora de religie devine disciplină de <<educaţie moral-religioasă>>; predarea e limitată la clasele I-VIII; statutul ei se diluează in termeni vagi ca <<facultativ>> şi <<optional>>; instrucţiunile Ministerului precizează că in predarea ei nu poate fi vorba de <<catehizare>> (adică de instruirea religioasă a elevilor), ci numai de <<valorile moral-educative, istorice şi culturale>> (ca şi cum o morală ar putea să existe fără suportul ei doctrinar!); <<acceptarea>> acestei discipline pare un act de bunăvoinţă, un fel de hatar al guvernanţilor faţă de revendicările postrevoluţionare", se arată la inceputul scrisorii, datată 2 iulie 1991.

In opinia Grupului de Reflecţie consecinţa acestei schimbări a fost că "religia in şcoala a rămas la bunul plac al inspectoratelor judeţene şi directorilor locali, care nu in puţine cazuri se prevalează de lipsa ori de insuficienţa unor "instrucţiuni" de la centru; acolo unde este predată efectiv, ea pare mai mult tolerată şi capătă un caracter de semiclandestinitate; cei ce o predau, atat preoţi cat şi mireni, se resimt de aproximaţia unui statut incert; dupa un an şi jumatate de la Revoluţie, profesorii voluntari nu au la dispoziţie nici cel puţin o programă analitică bine intocmită şi eficientă, care să suplinească parţial lipsa manualelor".

Totodată tratarea subiectului predării religiei in şcoală este, in opinia Grupului, foarte genelară, "ignorand astfel imperativele spirituale ale neamului şi acordand audienţă celor ce, prin tot ce scriu şi vorbesc, confundă religia cu ideologia şi dau dovadă că despre religie nu ştiu mai mult decat au invăţat la orele de marxism".

Grupul de Reflecţie continuă scrisoarea din 1991 cu opt puncte prin care işi explică doleanţele.

"Ora de religie in şcoală nu constituie un deziderat nou, postrevoluţionar, ci restaurarea statutului ei de pană in 1948; ea nu se cere introdusă, ci reintrodusă in invăţămantul de stat ca disciplină in serviciul binelui public, menită acum să contribuie cu prioritate la vindecarea racilelor sociale, cum sunt delincvenţa şi criminalitatea", se arată la primul punct.

Documentul ma include faptul că religia este un "dat fundamental al poporului roman", pe care guvernanaţii trebuie să il dea inapoi, după ce el a fost furat de dictatură.

"Daca actuala putere statală şi-a propus şi a făgăduit să-i inapoieze poporului roman bunurile ce i-au fost furate de dictatura comunistă, e de neinţeles de ce-i retrocedează pămantul, dar refuză să-i restituie cerul", se arată la punctul doi.

"Redresarea socială, economică şi politică a poporului roman va fi imposibilă fără temeiul moralei religioase, singura capabilă să-i redea echilibrul şi să-l realinieze unei Europe de străveche tradiţie creştină", motiv pentur care grupul cere Parlamentului (Adunarea Constituantă), Guvernului, Ministerului Invăţămantului şi Secretariatul de Stat pentru Culte să reia problema orei de religie in scoala, şi "să-i garanteze statutul pe care l-a avut inainte de dictatura comunistă atee", mai vor preoţii din Grupul de Reflecţie.

Totodată, ei au solicitat o poziţie fermă pe această temă Sfantului Sinod, deoarece, "ca drept al poporului roman, ora de religie nu poate constitui obiect de negociere şi compromisuri, mai ales din partea unei puternice Biserici majoritare, care este nu numai depozitara doctrinei şi tradiţiei, dar şi principala răspunzătoare pentru innoirea spirituală a naţiunii". Documentul continuă cu solicarea ca ora de religie să fie obligatorie la in clasele I-XII cu caracter obligatoriu, "facultativă fiind doar dispoziţia elevilor de a-şi insuşi materia predată". "Respectarea libertăţii lor poate fi tradusă printr-un sistem limitat de notare, intre maximum 10 şi minimum 5, ceea ce inseamnă răsplătirea celor buni, dar nesancţionarea celor dezinteresaţi; la religie nu se rămane corigent, iar repetenţa e de altă natură decat cea didactică".

"Facem apel către Bisericile surori, către Asociaţiile, Conferinţele, Ligile şi Frăţiile creştine, către opinia publică din Romania, către părinţii cărora nu le este indiferentă soarta copiilor lor şi a societăţii de maine, să-şi exprime sau reinnoiască  demersurile pentru reintroducerea orei de religie in şcoală, adresandu-se tuturor forumurilor bisericeşti şi statale in a căror competenţă se află rezolvarea acestei probleme de importanţă vitală pentru existenţa şi destinele poporului roman", se arată in finalul scrisorii, la punctul opt.

Menţionăm că documentul a fost semnat de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, pr. prof. dr. Constantin Galeriu, pr. Constantin Voicescu, pr. Iustin Marchiş, pr. Toader Crişmariu, Octavian O. Ghibu, Sorin Dumitrescu, Horia Bernea şi Teodor Baconsky.