Morissa mergea cu mașina la serviciu, credea că va avea o zi obișnuită, dar nu știa cât de mult se înșela. Atunci când nu lucrează ca make-up artist, fata este chelneriță la un restaurant de tip fast-food din Phoenix, Arizona.
Abia ce ajunsese în parcarea restaurantului că a observat un bărbat bărbos, nepieptănat, care pur și simplu stătea pe bordură. Nu a vrut să îl ignore, așa că l-a întrebat dacă e bine. La acest simplu gest de blândețe, bătrânul a îzbucnit în lacrimi. Fata va scrie mai târziu pe Facebook: ,,L-am ajutat să se ridice de jos și, ținându-l de mână, m-am prezentat. Îl chema Rick. I-am spus că lucrez la Hooters și că voi fi bucuroasă să-l servesc. L-am așezat la o masă, zicându-i că poate să comande orice dorește și că eu voi achita nota de plată.”
Cei doi au început să vorbească, iar bătrânul i-a povestit Morrisei povestea lui: era din Ohio și a fost lovit de o mașină. Dar nu putea să meargă la spital, pentru că nu avea niciun act – nici măcar un buletin care să-i confirme identitatea. Înainte să plece, Rick i-a spus cât de recunoscător îi este fetei, pentru fapta ei bună, și i-a făcut un cadou neașteptat.
Iată cum povestește totul chiar ea:
,,Astăzi, când am ajuns la serviciu, s-a întâmplat să văd în oglinda retrovizoare un bărbat, care stătea așezat pe bordura de peste drum. Numele lui era Rick. M-am apropiat de el și l-am întrebat dacă se simte bine… el abia a murmurat un „nu” și, lăsându-și privirea în jos, a început să plângă în hohote. L-am întrebat dacă-i este foame… el mi-a răspuns că este foarte flămând.
L-am ajutat să se ridice și mi-am trecut mâna pe sub brațul lui.
M-am prezentat. I-am spus că lucrez la Hooters și că voi fi bucuroasă să-l deservesc. L-am așezat la o masă și i-am zis să comande orice dorește și că eu voi achita nota de plată. Clienții de la o altă masă i-au cumpărat un desert. El era foarte recunoscător… Mi-a povestit că a venit din Ohio și că a fost lovit de o mașină, dar n-a putut merge la spital, pentru că nu are nici măcar un act de identitate. Mi-a arătat lănțișorul lui, pe care era gravată inscripția „Phillipians 4:13”. Era singurul lucru de valoare pe care îl avea.
Am plâns împreună.
El a terminat de mâncat și mi-a zis că nu-mi va uita niciodată chipul și numele și că eu i-am reîntors speranța. L-am întrebat dacă este de acord să facem o poză împreună. A fost încântat de această idee. Chiar a scos un pieptene mic și și-a aranjat barba pentru fotografia noastră… ce drăguț! Când era pregătit să plece, el și-a dat jos lănțișorul și mi l-a dat mie, spunându-mi că vrea ca eu să-l păstrez. Am rămas mută de uimire. Încă mai sunt.
Acest om mi-a dat singurul său lucru valoros. Este o datorie pe care nu voi fi capabilă niciodată s-o returnez.
Nu-l voi uita niciodată pe Rick și puținele momente petrecute cu el. Vă rog, amintiți-vă să fiți blânzi. Amintiți-vă să acordați un ajutor acolo unde este posibil și să fiți generoși.
Dacă poți, distribuie acest articol ca un memento, ca mai mulți oameni să poată trimite gânduri bune lui Rick și altor oameni fără adăpost, care au nevoie de ele. Să aveți o zi minunată.”
Sursa: Perfect Media
