Ce rol mai joaca Europa in Orientul Mijlociu
Cu ceea ce a oferit pana acum, Uniunea nu poate influenta tranzitiile democratice din lumea araba, spune Almut Moller, cercetatoare germana la German Council on Foreign Relations.
Material preluat cu acordul Institutului European din Romania (IER).
In lumina ultimelor incercari ale palestinienilor de a obtine recunoasterea statului lor de catre Organizatia Natiunilor Unite, cum evaluati reactia UE?
Este foarte important pentru UE sa mentina unitatea cu privire la problema palestinienilor. Acesta este intr-adevar unul din putinele domenii ale politicii externe in care UE si membrii sai pot avea un cuvant important de spus. UE a investit multi bani, multa expertiza si a ajutat Autoritatea Palestiniana in mod deosebit in domeniul securitatii si al sistemului judiciar. Dar in trecut, UE a stat in umbra in domeniul politic, iar acum isi risca chiar potentiala influenta prin faptul ca nu vorbeste cu o singura voce. In contextul regional mai larg, lucrurile s-au schimbat o data cu revoltele arabe. In vreme ce exista multa speranta in ceea ce priveste democratia si o viata mai buna a popoarelor din lumea araba, exista si riscul unei mai mari nesigurante in statele aflate in tranzitie. Acest lucru ar putea avea un impact asupra regiunii in ansamblu. De aceea, UE trebuie sa ramana angajata in vecinatatea sudica. Situatia securitatii din aceste tari va avea un impact direct asupra Europei.
Avand in vedere declaratiile liderilor Consiliului National de Tranzitie din Libia cu privire la remodelarea legislatiei libiene pe baza "islamului moderat", cum vedeti potentialul procesului de stabilizare si tranzitie in regiunea Africii de Nord?
Privind problema stabilizarii din regiunea nord-africana, a fost foarte interesant sa vedem ca a existat o schimbare a discursului statelor UE. La inceput, a fost mult entuziasm cu privire la faptul ca lumea araba va merge inainte in cele din urma. In Tunisia, Egipt, Libia, Siria si in alte tari, oamenii incearca sa isi ia destinul in propriile maini. Totul s-a petrecut in mod neasteptat si, fireste, reactia imediata a fost sa pledeze pentru democratizare. Schimbarea a avut loc dupa cateva luni, cand guvernele europene au fost nevoite sa realizeze ca democratia din Orientul Mijlociu este ceva foarte dificil de atins si ceva ce va arata foarte diferit de ceea ce isi imagineaza tarile UE atunci cand vorbesc despre democratia de tip vestic. Oricat de mult s-ar dori ca tarile arabe sa se deschida si sa devina mai democratice, exista acum o mare ingrijorare privind tipurile de tari si societati care vor aparea, in cele din urma, in Sudul Mediteranei.
Cum ar trebui UE sa raspunda noilor realitati din regiunea mediteraneana?
S-a discutat mult in ultimul an despre ce poate sa faca UE pentru a sprijini democratizarea in regiunea mediteraneana. Totusi, consider ca rolul UE este limitat daca nu se hotaraste sa aduca stimulente reale, cum ar fi un acces mai bun la piata al tarilor din sudul Mediteranei si o mai mare mobilitate. Cu ceea ce s-a oferit pana acum, spatiul de manevra pentru Uniunea Europeana si membrii sai este limitat in ceea ce priveste influentarea tranzitiilor la democratie in lumea araba. Iar UE mai are de lucru la cunoasterea si credibilitatea sa. UE poate face lucruri elementare. Tarile UE trebuie sa recunoasca ca, in ciuda proximitatii geografice si a istoriei coloniale, inca nu stiu foarte multe despre societatile arabe contemporane din vecinatatea lor. Va puteti da seama de aceasta, de exemplu, din intrebarea cum sa ne raportam la islamul politic. In Europa exista o mare confuzie in legatura cu ce inseamna islam politic si sunt temeri privind formele radicale ale islamului politic. UE nu are suficiente cunostinte si contacte. De asemenea, este de remarcat cat de putine schimbari au existat intre cele doua parti ale Mediteranei in ultimele decenii. Bazinul Mediteranei a facilitat odata comertul si prosperitatea pe ambele parti ale Mediteranei, dar astazi marea este un adevarat paravan. UE si membrii sai vor intr-adevar sa-i aiba ca parteneri pe vecinii arabi?
Cat priveste ce trebuie sa faca UE pentru a-si intari rolul de actor in securitatea regiunii, exista mult potential in Tratatul de la Lisabona care nu a fost luat in considerare. Consolidarea politicii externe si de securitate a UE a iesit din centrul atentiei cu dominatia globala a crizei monedei euro. Iar austeritatea va avea impact asupra bugetelor nationale pentru securitate. Desi este nevoie de o mai buna cooperare, politicile de securitate au devenit, intr-adevar, mai orientate spre nevoile nationale in ultimii ani. Libia a contribuit la acest lucru. Decizia Germanei de a se abtine de la vot in Consiliul de Securitate al ONU a slabit pozitia UE. Dar, in acelasi timp, conduse de Franta si de Regatul Unit, tarile europene au demonstrat ca sunt capabile sa accepte provocari serioase in vecinatatea lor. Asadar, in ciuda opiniei impartite in privinta Libiei, tarile UE trebuie sa continue si sa lucreze la o abordare de securitate comuna fata de zona Mediteranei. Consider ca este important ca tarile UE sa isi continue abordarea multilaterala de a reuni tarile in regiune pentru a discuta probleme de securitate de interes comun. UE nu trebuie sa rateze oportunitatea de a-i face pe vecinii arabi sa se angajeze. Acest lucru inseamna, de asemenea, sa continue si sa imbunatateasca relatiile cu Liga Araba care in ultimele luni a dovedit un nivel destul de ridicat de activitate. Europenii ar trebui sa ia initiativa si sa creeze o platforma pentru o dezbatere privind securitatea Euro-Med, care poate deveni un nucleu pentru un nou gen de cooperare in domeniul securitatii cu si in regiunea respectiva. ()
Almut Moller este director al Alfred von Oppenheim Center for European Policy Studies, German Council on Foreign Relations
Varianta integrala a interviului poate fi citita aici.
» vezi articolul original
sursa: 
