Ce aduc noptile geroase, la adaposturile pentru saraci
Gologan, omul strazii, a ajuns la caldura cu ambulanța pe o noapte cu -7 grade Celsius
CAZARE
"Cliente fidele" ale centrului din sectorul 2. Unele lucreaza ziua și dorm aici noaptea
Sursa: VLAD STANESCU CINA
Oamenii fara adapost mananca ce primesc de pomana de la centru și primarie
Sursa: VLAD STANESCU
Batranii Gologan si Aurel abia au putere sa coboare din ambulanta. I-a adunat de pe strazi soferul de pe masina de urgenta - singurul din echipaj, din cate se pare - in noaptea asta cu -7 grade Celsius. Au carje dupa ei, barbi ingalbenite si caciuli indesate pe ochi. Stateau "undeva la METRO", la un refugiu, zic. Mai schimbau o vorba, se mai culcuseau prin ce haine au adunate prin niste pungi, cand i-a scos politia cu zarva.
Acum i-a lasat ambulanta in fata centrului de cazare in regim de urgenta al persoanelor fara adapost de pe Soseaua Pantelimon, sectorul 2. Inauntru e deja burdusit cu oameni - cei mai multi "clienti fideli", oameni fara adapost care pe aici isi fac noptile, unii de ani de zile.
E ger cumplit. Gologan si Aurel sunt doar doua dintre sutele de persoane fara adapost care au cautat joi seara refugiu la adaposturile saracilor din toata tara.
"Hai, ne bagati undeva sau cum?"
In Bucuresti sunt 224 de locuri, cu posibilitate de suplimentare, unde oamenii fara adapost pot sa-si petreaca noaptea pe timp de ger. Dar Aurel habar nu are de statisticile primariei. Stie ca a ajuns prin Capitala dintr-un sat botosanean. Si ca era sa moara de frig. Ii rad insa ochii cand povesteste asta, sprijinit in carja.
L-ai putea vedea pe Aurel cersind prin Bucuresti si nu ar mira pe nimeni. "Ce sa fac? Stau pe strada", zice vesel mosul.
Avea candva casa. Familie, frati, copii. Zice ca "s-au dus toti". Nu de moartea buna, ci mai degraba a murit el pentru ei. "Am stat 30 de ani la puscarie. Pentru jafuri, doua crimi", spune nonsalant omul strazii.
Acum, viata lui se petrece pe strazile Capitalei. Unde ii mai trece de urat la cate-o sueta, consumata cu cine stie ce bani ii mai pica, alaturi de amicul sau, Gologan. Acesta din urma, tremurand de frig, e ceva mai rezervat in a da declaratii. "Sunt pe strada pentru ca m-au batut copiii", spune. "Hai, ne bagati undeva sau cum?", il intreaba de alaturi Aurel pe unul dintre ingrijitorii de aici, un anume domn Stan, in timp ce soferul de pe ambulanta sta sa plece in cautare de alti oameni ai strazii.
"Clientii"
Locuintele de la centru sunt niste containere. Locatarilor le tremura mainile pe furculitele de unica folosinta cand dau sa muste din sarmalele primite de la primarie. Mirosul mancarii mai taie din aerul uneori irespirabil de printre paturile de campanie.
Intr-una din incaperi, mai multe femei, bine infofolite desi stau stranse in jurul unui calorifer electric, spun ca sunt deja cliente obisnuite ale adapostului. Se pregatesc sa doarma. Unele lucreaza ziua, pe la supermarketuri, fac curat sau muncesc ce-au mai gasit, cat sa faca bani sa supravietuiasca. Altele cersesc.
Intr-o romana corecta, una dintre femei povesteste "o intamplare". Mai exact cum a ajuns in situatia asta. Istoria ei are detaliile triste si clasice ale pierderii unei locuinte revendicate in Romania. Avea o vila, cineva a cerut-o, a pierdut procesul, acum locuieste la adapostul pentru saraci. A fost proiectant principal in industria azbocimentului. Institutul unde lucra s-a facut "firme firmulete". Acum visul femeii nu pare a include realizari pe plan profesional. Ci mai degraba sa inchirieze "o camaruta".
O rugaciune si mancare
Stan dadea mai devreme zapada cu o lopata. Acum, ingrijitorul priveste catre dubita unor misionari crestini care a tras si ea in curte, plina cu mancare pentru cei cazati. Indata, duba cu credinciosi se va muta in camerele oamenilor, unde saracii vor canta melodii religioase inainte de a manca ce li s-a adus. Stan nu pare foarte miscat de scena. A vazut destui oameni fara adapost de cand lucreaza aici, cat sa faca un portret al oaspetilor.
Inainte sa ajunga aici, cei care au sanse sa devina rezidenti permanenti, sunt testati de TBC. Apoi, se uita sa nu fie violenti. Cei de la centru stau cu ochii pe ei "sa nu se ia la harta". "Ca se mai intampla", zice Stan, de sub caciula de blana. De fapt, "daca vii beat sau drogat, nici nu apuci sa intri in centru", zice ingrijitorul.
Cititi si:
EXCLUSIV EVZ. Primarul Sorin Oprescu a trantit ușa in fața oamenilor strazii. Un adapost cu 250 de locuri, deschis doar pe hartieS-au dus troienele, acum vin problemele cu gerul si inghetul. Ghid de supravietuire la -25 de grade Celsius» vezi articolul original
sursa: 
