Catolic si ortodox
Francisc din Asissi, pe care-l consideram ipocrit si trufas. Vedeam iesind oameni care-si faceau cruce invers si-i masuram cu teama, gandind c-ar trebui sa ma feresc din calea lor. "Sunt catolici”, ma delimitam fata de ai mei – sau "catolnici”, cum se spunea in zona Bacaului, intens populata cu ceangai. Sincer, n-am inteles, pana la varsta intelegerii si sub presiunea ideologica a timpului, ce e cu mine, de ce eram asa invrajbit pe niste oameni care-si faceau cruce invers si care ieseau din biserici mai inalte decat Precista ortodoxa construita, la Bacau, de Stefan cel Mare si de fiul sau, Alexandrel.
Poate nici azi n-as fi fost mai destept daca nu m-as fi apucat, peste ani, sa fac un inventar al catedralelor gotice din Romania si sa pun, comparativ, fata in fata, Voronetul si Biserica Neagra. E adevarat insa ca la inceput, dupa ce m-am aplecat ca sa pot trece pe sub boltile ortodoxe, a trebuit sa ma indrept, scrutand inaltimea constructiilor gotice.
Concluzie: cea mai mare cupola ortodoxa, Sfanta Sofia, nu poate fi la fel de supla si de inalta ca bolta Catedralei din Chartres ori a celei din Beauvais.
Sa ma explic.
La Beauvais, in Franta, arhitectura a vrut sa se intalneasca cu Dumnezeu. La 1497, contele Villiers de L’Isle-Adam a decis sa ridice cea mai inalta catedrala a crestinatatii Evului Mediu ("Vom construi, spunea el, cel mai inalt turn si, cand il vom termina, toti vor spune despre noi ca am fost nebuni!”); iar contele chiar a reusit sa ridice turnul pana la 153 m, sculptand, la baza lui, salamandra si coroana – simbolurile Regelui Francois I! Patru ani mai tarziu, pentru ca, s-a spus, omul nu-l poate atinge pe Dumnezeu, turnul s-a prabusit, taind elanul constructiilor pe inaltime pana spre anii in care, la Paris, a fost ridicat Turnul Eiffel cu otel turnat si la Gavajdia-Hunedoara – Romania (inca un lucru pe care nu l-am stiut cand am pornit inventarul bisericilor gotice din tara).
Catedrala din Beauvais a suferit, apoi, distrugerile din timpul Revolutiei Franceze, care i-a decapitat statuile si i-a transformat naosul in Templul Ratiunii.
Oricum aspiratia credinciosilor catolici de a face "scara la cer” pentru intalnirea divina nu poate fi decat inteleasa. Desi nici retragerea in spatii mici, intime si slab luminate a ortodocsilor, spatii in care misterul nasterii si al invierii copleseste fiinta mai mult dinauntru decat dinafara, nu-mi pare mai putin lipsita de fervoare si de mister medieval. Acesta aminteste de vremea catacombelor, cand crestinismul era unul.
Catolic, ortodox? Mi-e greu sa formulez, pana la urma, "cuvantul ce exprima adevarul”. Dar, daca l-as sti, l-as mai cauta, oare?
» vezi articolul original
sursa: 
