Brigada iraniana Quds, spaima americanilor
In Iran circula tot felul de legende despre Brigada Quds (Forta Ierusalimului, in original), vazuta ca un instrument de rezolvare a treburilor murdare ale regimului, de la asasinarea disidentilor din strainatate, asa cum s-a intamplat in anii a"½80, la antrenarea luptatorilor din diverse miscari teroriste.
Brigada Quds numara, potrivit unor surse iraniene, intre 2000 si 5000 de membri si este parte a Corpul Garzilor Revolutionare Islamice (CGRI) (la care iranienii se refera cu numele "Pasdaran").
CGRI si Quds au fost creatia parintelui republicii islamice, ayatollahul Khomeini, dupa revolutia din 1979. Acesta dorea un corp de elita profund loial noului regim, care sa contracareze eventuala opozitie din partea armatei regulate in care ayatollahul nu avea incredere.
CGRI si Quds sunt, teoretic, sub comanda directa a liderului suprem, independente de armata nationala. Tot CGR, prin brigada Quds, are ca scop exportarea ideologiei Republicii Islamice in spatiul musulman, siit si sunit deopotriva, si se ocupa de coordonarea miscarilor militante islamiste: Hezbollahul libanez, Hamas si Jihadul Islamic in Fasia Gaza ori grupari din Azerbaijan, Irak, Afganistan, Pakistan si Asia Centrala.
James Clapper este convins ca regimul președintelui Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, pregatește o riposta
Si presedintele Ahmadinejad a luptat in brigada
Liderul revolutiei islamice, Ruhollah Khomeini a insistat in repetate randuri ca Pasdaran si Brigada Quds trebuie sa fie gardieni, dar sa nu se implice in politica, lucru care nu mai este valabil de la alegerea lui Mahmoud Ahmadinejad intai ca primar al Teheranului si apoi ca presedinte in 2005.
In ultimii ani, numerosi membri Pasdaran si Quds au renuntat la arme, dar nu si la loialitatea fata de cele doua corpuri de elita, si au trecut in politica. Insusi presedintele Ahmadinejad a fost membru al Brigazii Quds, la fel actualul primar al Teheranului.
In plus, ca posibili viitori presedinti din 2013 sunt mentionati extrem de carismaticul comandat al Brigazii Quds, Qassem Suleimani, precum si adjunctului sau, generalul Esmail Qani, coordonator al operatiunilor iraniene din Afganistan si Pakistan.
In 2009, la Teheran, am vorbit cu Reza, doar cu numele fost membru CGR, pentru ca mi-a spus ca deviza lor este "Odata Pasdaran, mereu Pasdaran".
Reza mi-a explicat de ce Pasdaran si Quds s-au implicat in politica, in pofida dorintei ayatollahului Khomeini: "Asa interpretam noi ce inseamna apararea republicii islamice, garzile pot administra Iranul mai bine decat politicienii de pana acum, inclusiv mai bine decat unii clerici care sunt corupti si s-au indeparat de la idealurile revolutiei islamice".
In ceea ce priveste activitatea Quds, Reza s-a infuriat cand am adus vorba despre asasinate si antrenarea de teroristi straini: "Pai ce, americanii nu-i asasineaza pe cei care aduc atingere securitatii statului, nu ei au inarmat talibanii, de ce noi am fi acuzati daca facem asta?".
Brigada Quds a alimentat cu arme si luptatori Alianta Afgana a Nordului impotriva talibanilor, dusmani de moarte ai regimului de la Teheran. Brigada ar fi colaborat cu serviciile secrete americane impotriva talibanilor si al-Qaeda, ba chiar ar fi asasinat sau prins lideri ai miscarii.
Legatura dintre Quds si Hezbollahul libanez nu mai este demult niciun secret, in conditiile in care in Valea Bekaa din Liban si la Teheran, in Iran, sunt organizate tabere de antrenament in comun.
In ceea ce priveste sprijinul pentru Hamas si Jihadul Islamic, in 2006, in Fasia Gaza, un lider al ultimei grupari mi-a declarat ca "scopul Jihadului Islamic Palestinian este instaurarea unui stat islamic sunit, similar celui siit iranian", iar un membru Hamas mi-a spus ca Iranul este cel mai bun prieten al miscarii.
EFECT
O tara paramilitara
In mandatele presedintelui Ahmadinejad, aproape toate functiile locale - inclusiv cele de guvernatori de provincii - au fost acordate unor membri Pasdaran si Quds.
Tot ei au inlocuit si cea mai mare parte a corpului diplomatic iranian, iar in Parlament s-a coagulat o tabara ultraconservatoare formata tot din membri ai celor doua corpuri de elita.
Toate acestea, la care se adauga si pregatirile pentru ca functia de presedinte sa ajunga in mainile Quds, demonstreaza ca Iranul trece printr- o transformare de regim, dar nu in directia reformatoare dorita de Occident.
Conducerea Iranului de maine pare sa se construiasca pe baze militare, sau mai bine zis paramilitare, de vreme ce nu este vorba despre armata regulata, asa cum s-a intamplat in Siria sau Egipt.
Agenda proprie
Teoretic, Quds si Pasdaran sunt sub comanda liderului suprem, insa in ultimii ani, influenta lui Khamenei asupra lor pare sa fi scazut iar cele doua corpuri de elita enunta, prin aripa politica, o agenda proprie de tranformare a tarii, dupa cum acuza unii parlamentari conservatori iranieni, pe coordonate in primul rand ultranationaliste, ceva nou in politica iraniana.
Asadar, Iranul da dovada din nou de un parcurs politic original - de la singura republica islamica la singurul regim paramilitar islamist.
2013
este anul in care unul dintre liderii Brigazii Qods ar putea deveni presedinte al Republicii Islamice
Cititi si:
Iranul este pregatit sa lanseze un atac terorist in SUA. De cine se teme spionajul american» vezi articolul original
sursa: 
