Bilete de papagal
Care are candoare. Si ma bucura pe mine, cititor, dupa 80 de ani, fara sa ma umileasca, fara sa se adreseze partii mele abjecte pe care toti o avem, caci omul aluneca intre sublim si abject si se opreste unde-l invata responsabilitatea lui.
Pana si glumele, bancurile sunt mai aproape de copilarie decat de santan; poftim exemplu:
"Logica/ Iesind din carciuma, un betiv se clatina, se clatina si se-ntinde cat e de lung pe trotuar. Un trecator il ajuta sa se ridice si-l mustra:
– Ai fi putut sa-ti rupi vreo mana sau vreun picior si sa ramai beteag toata viata. Rau faci ca bei.
– Da de unde! Nu fac rau ca beau! Fac rau ca dupa ce-am baut, umblu pe strada.”
Revista Bilete de papagal a aparut la 2 februarie 1928, "cea mai mica foaie tiparita de la Gutenberg incoace” deschisa tuturor scriitorilor consacrati, dar si celor incepatori. Aici au colaborat Mihail Sadoveanu, Toparceanu, Gala Galaction, aici au scris Geo Bogza, Emil Botta, Eugen Ionescu.
Aceasta mica foaie de arta a impus in literatura romana TABLETA – o noua specie literara. In afara poetului uluitor care a fost, prin aceasta revista isi manifesta arta de pamfletar si polemist – "Bilete de papagal nu a fost expresia unui grup politic, financiar sau literar”.
De altfel, Arghezi scria: "E adevarat ca ziarul meu mi l-am inventat si facut singur, fara partid, fara amici politici, fara sprijin cultural si estetic, nici al guvernelor, nici al domnului Aristide Blank”.
Doi ani, mica aparitie a stat pe firmament, dupa care Arghezi a cerut voie publicului sa se retraga un timp, pentru ca trebuie sa scrie proza. Cand ai atat de mult talent si in atatea sectoare, poti sa-ti faci toate damblalele.
In 1930, publicatia reapare si se opreste iara si pentru a treia oara revine in 1937, cu un alt format. Dupa 33 de numere, revista este interzisa. Reapare in 1944 o ultima serie de 48 de numere. Ziarul se opreste din cauza unui conflict social patron – tipograf.
Scrie Arghezi: "Surpriza ridicola. La 24 mai, Ministerul Propagandei mi-a trimis prin Cenzura o punere in vedere ca mi-a fost retrasa autorizatia”.
O mare conspiratie ar fi vrut sa-l scoata pe Arghezi din literatura romana. Greu! Nu s-a putut. Dar din ziaristica a disparut mai bine de un an.
Dar va reveni cu rubrica Tablete in alte ziare, "pentru ca nu mor caii cand vor cainii”.
Si peste toate, i se mai decerneaza in acelasi an si Premiul National pentru Literatura si Meritul Cultural. Si a mai trait si 87 de ani. Si a primit si premiul Herder la Viena. Nu s-a putut miselia.
Continuarea in numarul urmator
» vezi articolul original
sursa: 
