Avem dovada: lipsa restructurarii din energie ne creste factura
Peste 23 de GW capacitate instalata in centrale de productie a energiei electrice (hidro si termo) a fost "mostenirea" lasata de regimul comunist dupa 1989. O astfel de capacitate instalata era justificata prin industria energofaga dezvoltata de autoritatile comuniste fara a exista insa o viziune energetica pe durata lunga de timp.
Dupa 1990, odata cu desfiintarea unor mari uzine, si prin neefectuarea de lucrari de intretinere si modernizare capacitatea instalata s-a diminuat pana la 20, 5 GW.
"Retrageri din functiune"
Desi oficial exista aceasta capacitate instalata, cererea a fost in momente exceptionale, "la varf" de 9-9,5 GW. Acest "varf" a fost atins in aceasta iarna, o iarna cum nu a mai fost de peste doua decenii. Chiar si in aceste conditii, capacitatea neta necesara, potrivit normativelor europene se situeaza undeva in jurul cifrei de 14 GW.
Ceea ce trece de aceasta cifra nu are justificare, sustin specialistii in energie care atentioneaza ca anumite capacitati care niciodata nu vor mai putea fi repornite sunt mentinute si trecute in statisticile oficiale.
Romania inca are un consum redus de energie electrica pe cap de locuitor, potrivit statisticilor europene, insa nici in aceste conditii, alimentarea cu energie nu are in vedere principiul de durabilitate, potrivit specialistului in sisteme si piete de energie, Jean Constantinescu.
"La noi, consumul de energie electrica pe locuitor abia trece de jumatatea mediei Uniunii Europene. Nici aceasta cerere redusa, cu un varf de de 9 GW, nu poate fi alimentata durabil, desi statisticile indica o putere disponibila neta in centralele electrice de 16 GW la o capacitate instalata de peste 20 GW. De fapt, capacitatea neta necesara este de 12,4 GW, in timp ce 7 GW reprezinta 'retrageri din exploatare' si 'capacitate nefolosita', iar 1 GW este capacitate in conservare", a declarat Jean Constantinescu.
Costurile supracapacitatii din energie
Care sunt insa consecintele mentinerii in conservare a unor capacitati despre care specialistii sustin ca sansele de repunere in functiune nu exista?
De fapt, aceste cifre referitoare la capacitatea instalata arata perpetuarea unor conceptii invechite de mai bine de 20 de ani. Statul pur si simplu nu a luat in calcul, mai ales in domeniul termo, investitiile private si s-a cantonat de ideea ca va fi vesnic stapanitor, va carpi dupa posibilitati atunci cand va fi nevoie de investitii si va repune in functiune daca va fi nevoie anumite grupuri de producere a energie. In fapt, s-a demonstrat ca nici in cazul reabilitarii unor grupuri termo, repunerea in functiune nu a fost posibila din cauza costurilor imense de exploatare.
Incercarea de reconcentrare a unor grupuri energetice, multe in faliment, in cadrul a doi mamuti energetici - Electra si Hidroenergetica - a fost dur criticata de expertii Bancii Mondiale care au atras atentia ca Romania se va supune unui risc major de securitate a furnizarii energiei si va slabi Hidroelectrica din punct de vedere financiar.
Supracapacitatile pe care autoritatile se incapataneaza sa le mentina au doua mari consecinte negative.
"Autoritatile si companiile incarca factura energie cu costurile unei supracapacitati de 30-40%, inutile, inducand in eroare si pe potentialii investitori" sustine Jean Constantinescu.
Unde se scurg banii?
Desi numeroase unitati figureaza ca fiind "retrase din functiune", cheltuielie pentru mentinerea acestora si prezentarea in statisticile oficiale costa imens. Practic ele nu functioneaza, nu livreaza energie in sistemul national dar trebuie pazite, anumite instalatii trebuie mentinute la anumiti parametri minimi de functionare, iar pentru alte utilaje trebuie asigurate lucrari de conservare.
Multe din aceste unitati sunt insa descompletate, instalatii si utilaje au fost mutate pentru a asigura functionarea altor grupuri, pe scurt, sansele ca ele sa mai fie repuse in functiune vreodata sunt inexistente. Astfel de exemple pot fi date pentru grupuri ale unor termocentrale precum cele de la Doiceti, Borzesti, Braila Mintia si altele. Mai grav este insa ca in unele cazuri, de-a lungul anilor au fost executate lucrari de reabilitare si cu toate acestea nu au mai fost puse in functiune niciodata.
In ultimii 20 de ani termocentralele au adunat datorii istorice insumand miliarde de euro care au fost sterse cu buretele de autoritati.
De exemplu, in cazul termocentralei de la Doicesti oficialii tot anunta investitori strategici si contracte de investitii de mai bine de cinci ani. Variantele au fost din cele mai diverse parteneriate, investitori strategici, dar nici o solutie nu a oferit vreun rezultat practic. La fel si in cazul unor grupuri de la termocentrala din Braila, Borzesti etc.
Sursa: vezi articolul original
