Au nevoie preotii de sindicat?
Statul roman nu le-a recunoscut clericilor dreptul de a se organiza intr-un sindicat, asa ca acestia s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care le-a dat dreptate. Patriarhia a reactionat dur, anuntand ca vocatia sacerdotala a fost asimilata cu actiunea sindicala si ca "preotii - asemenea magistratilor si militarilor - nu au dreptul sa se angajeze in politica partinica, sa desfasoare activitati economice, direct sau prin interpusi, si sa participe la alte forme de asociere, inclusiv de tip sindical, pentru a fi impartiali si total angajati in slujirea binelui comun al populatiei".
Unii preoti vorbesc, pe buna dreptate, despre abuzuri ale episcopilor. Ierarhi care nu dau socoteala nimanui. Numesc in functii dupa bunul lor plac, caterisesc fara probe multe, protopopii taie in carne vie daca nu-si primesc tainul. Multi dintre acesti nemultumiti sustin ca prin infiintarea unui sindicat vor readuce ierarhia cu picioarele pe pamant. Am mai spus-o si o repet la infinit: la prima vedere, initiativa pare benefica, pentru ca mii de preoti se zbat in saracie si sunt la cheremul unor vladici care se cred prim-secretari pe viata. Dar sindicalistii in reverenda uita ca preotia nu este o meserie, o profesie, ci o vocatie. Preotul nu este un administrator al Sfintelor Taine, un chelner al Altarului, ci un sacerdot, un slujitor. Cei care au primit aceasta Taina a Bisericii nu se pot comporta ca niste amploaiati care sa mearga la discutii cu patronatul (Sfantul Sinod). Care sa se judece pentru ore suplimentare, bonuri de masa Cand vedem si o greva? Ca in tara asta nu ma mai mira nimic!
» vezi articolul original
sursa: 
