Anul Caragiale Stiri.rol.ro

In fiecare zi, in Jurnalul National, veti gasi o vorba de-a lui Nenea Iancu.

1907 din primavara pana’n toamna (fragment)
Cine ar putea tagadui importanta chestiunilor economice? Dar de asta mai e vorba acum?
Orcate reforme s’ar face in aceasta directie, unele mai ingenioase sau mai simpliste, mai mult sau mai putin originale, decat altele ? toate vor fi doar niste paliative. Raul de care sufere tara va ramanea, cum am mai spus, si va coace cu cat mai acoperit cu atat mai adanc. Tara are nevoe de o fundamentala reforma politica. Ba, ceva mai mult: cu cat pentru moment starea intereselor materiale i se va imbunatati, cu cat echilibrul acestora se va repara provisoriu, cu atat nevoile mentale si morale vor deveni mai imperioase si deci mai violent strigatoare; – fiindca tot raul vine numai si numai dela falsa alcatuire politica, ce nu se mai poate tinea astazi in picioare – dela deplorabila noastra sistema oligarchica, fara restrangere de numar, fara limite de ranguri, fara ratiune istorica, fara traditie si fara posibilitatea de a si le crea macar cu timpul; avand pentru viata publica, pentru interesele generale ale Statului, toate pacatele oligarchiilor senile si putrede si neavand vreunul dintre meritele oligarchiilor voinice si sanatoase.

I-or fi trebuind fireste tarii multe reforme economice; dar pe acestea nu oligarchia noastra, cum o cunoastem, ar avea interesul, si mai putin capacitatea si autoritatea, sa le faca dintr-odata; numai tara insasi si le-ar putea face incet-incet potrivit trebuintelor si intereselor ei. Pentru aceasta ea are acuma nevoe de o singura reforma – si precum zice un intelept istoric, "cand a ajuns neaparata o re­forma, si i-a sosit ceasul in­de­plinirii, nimic n’o mai impiedica; ba, totul o ajuta” – o singura re­forma: Abolirea alcatuirii politicii de uzurpare, desfiintarea celei mai odioase sisteme boeresti, fara boeri si boernasi numarati, ci cu ne­nu­marati ciocoi si cioclovine, – si intrarea intregii tari in stapanirea dreptului ei intreg de a hotara asupra avutului si onoarii ei, asupra soartei si destinelor ei, dupa vointa lui Dumnezeu, numai prin vointa ei.

Atat mai rau pentru cine, orb sau orbit, amagit de altii or de sine, nu intelege aceasta suprema necesitate a existentei Statului roman! Asa dar, mai intaiu; destul cu casta de stransura din varfuri pana-n gunoaie! ()
Si pe urma? Pe urma tara intreaga, chemata sa-si exercite dreptul ei sfant (…). Vaza-si, dupa intelegerea si judecata ei, sub paza Celui de sus, de nevoi! fii daca nu va sti deocamdata destul de bine, atunci sa invete! Sa-nvete, cu necazuri si jertfe, cum a-nvatat toata lumea civilizata. Are pentru asta vreme destula: Dumnezeu, fie laudat numele lui! n-a pus hotar viitorului. ()

sursa: