Amintirile medicului - cobai de la Spitalul Socola

Ieseanul Constantin Romanescu, unul dintre cei mai respectati psihiatri din Romania, a participat in anii a"½70 la un experiment unic.

El si-a inoculat virusul malariei pentru a testa un medicament.

In urma cu mai bine de 35 de ani, trei oameni din Iasi au dat un nou inteles sintagmei "dedicat trup si suflet". Din pasiune pentru medicina, profesorii Constantin Romanescu si Ernest Ungureanu, alaturi de parintele Pojoga, s-au oferit voluntari pentru un experiment medical extrem de periculos, tinut secret atat de urechile autoritatilor, cat si de propriile familii. Si-au pus, practic, la dispozitie trupurile pentru a le fi inoculat virusul malariei.

Experimentul a avut doua scopuri: pe de o parte, sa testeze medicamentele antimalarie proaspat aparute pe piata si, pe de alta parte, sa salveze cateva sute de pacienti diagnosticati cu sifilis nervos (paralizie generala progresiva), boala considerata incurabila la acea vreme de majoritatea reprezentantilor comunitatii stiintifice internationale.

Profesorul Constantin Romanescu

Nobel pentru tratamentul cu malarie

Profesorul Ungureanu si parintele Pojoga au murit intre timp, dar psihiatrul Constantin Romanescu traieste. La cei 85 de ani, el povesteste cu lux de amanunte cum a decurs experimentul din cauza caruia a fost la un pas sa-si piarda viata. Practic, oamenii de stiinta din Iasi au pornit demersul lor pentru a confirma cercetarile neurologului si psihiatrului austriac Julius Wagner von Jauregg. Acesta descoperise in perioada interbelica o metoda revolutionara de tratare a paraliziei generale progresive: prin inocularea virusului malariei.

De altfel, pentru cercetarile sale, Von Jauregg a primit in 1927 Premiul Nobel pentru Medicina. Austriacul a stabilit ca inocularea virusului malariei in cazul bolnavilor de sifilis nervos produce o febra suficient de puternica pentru a distruge bacteria care provoaca boala. Concomitent, pacientii trebuie tratati insa impotriva malariei.

Eprubete cu tantari, aduse din Asia

In Europa existau in anii '70 doar doua centre medicale, aflate sub egida Organizatiei Mondiale a Sanatatii, unde se facea cercetare pentru tratarea paraliziei generale progresive. Unul era la Iasi, la Spitalul de Psihiatrie Socola, iar celalalt in Anglia. Medicul Romanescu era liderul echipei de cercetatori romani si spune ca intr-una dintre iernile siberiene din acea perioada a primit o veste buna. "Noi, pentru ca nu mai aveam malarie in Romania, o cautam prin alte parti. S-au adus trei eprubete cu tantari cu sange infestat din Coreea de Sud si s-a spus: Inoculati virusul la trei bolnavi ca sa salvam aceasta sursa de malarie si sa putem continua tratamentul pentru sifilis nervos. In ziua aia erau un ger si un viscol grozav, nu era niciun pacient in tot spitalul", explica Romanescu.

Voluntari de voie, de nevoie

Lipsa pacientilor a impus o masura radicala. "A trebuit sa gasim voluntari care sa ofere bratul drept unde se inocula un centimetru cub de sange cu malarie, dupa care, daca aparea febra, se lua sangele infestat sa se dea unui bolnav. Profesorul Ungureanu, preotul Pojoga, calugar care nu mai era la manastire, si cu mine ne-am oferit", se destainuie medicul octogenar.

In aceeasi perioada, aparusera pe piata doua medicamente noi antimalarie, care trebuiau testate. "Eram atunci in colaborare cu o firma care descoperise niste medicamente foarte eficiente, credeau ei, pentru tratamentul malariei. Ne-am gandit sa nu ne tratam cu ce aveam noi, Kirin, ci cu ale lor, Daraprim si Pirimetamina", adauga Romanescu. Dupa ce au luat pastilele, cei trei "cobai" n-au mai facut febra specifica malariei si au fost convinsi ca au stricat pretioasa cultura de microbi.

Dupa doi ani, cand toti se resemnasera, profesorului Romanescu i s-a declansat insa malaria. A stat sase luni la pat fara ca medicii sa inteleaga ce se petrece cu organismul sau. Facuse niste complicatii pulmonare si i-a fost pus chiar diagnosticul de cancer. "Atunci mi-a fost cu adevarat frica. Credeam ca voi muri", isi aduce aminte doctorul psihiatru. La un moment dat, colegul si prietenul sau l-a anuntat ca sufera doar de malarie. Imediat i-a fost recoltat sange, iar cercetarea pentru descoperirea unui medicament impotriva sifilisului nervos a fost reluata.

"Cand profesorul Ungureanu mi-a dat vestea, am simtit o fericire extraordinara. Si asta pentru ca existau medicamente foarte bune pentru tratament si stiam exact doza pe care trebuia s-o iau ca sa ma fac bine. Am sarit in sus de bucurie, in doua zile am fost vindecat. Malaria de la mine a fost data bolnavilor de sifilis nervos, vindecandu-i pana prin 1988 cu aceeasi sursa pe care o tinusem in mine", mai spune Romanescu.

Pe langa salvarea sutelor de bolnavi, medicul iesean a contribuit si la punerea in evidenta a insuficientei tratamentului malariei cu cele doua medicamente pe care le-a testat. Inocularea malariei a fost realizata chiar la Spitalul Socola, acolo unde exista un centru unic in tara, fondat de Fundatia Rockefeller, care avea ca scop tratarea sifilisului nervos.

"Malaria de la mine a fost data bolnavilor de sifilis nervos, vindecandu-i pana prin 1988 cu aceeasi sursa pe care o tinusem in mine.''
Constantin Romanescu psihiatru

Experiment contestat de oamenii de stiinta

Comunitatea stiintifica din Iasi a aflat abia dupa Revolutie despre experimentul medical care a avut loc la Socola in urma cu cateva decenii. Cei mai multi cercetatori s-au aratat surprinsi, contestand pe motive etice rezultatele obtinute cu ajutorul "cobailor" umani. Constantin Romanescu merge insa pe ideea ca "medicina este un risc care trebuie asumat" si spune ca, daca ar trebui sa faca din nou acelasi sacrificiu, ar lua-o de la capat. "Dar sa nu mai am varsta pe care o am acum", adauga medicul de 85 de ani.

» vezi articolul original

sursa: