Alessandro Safina si muzica sa, daruri de ziua femeii
Acest eveniment este organizat de Teatrul National de Opereta "Ion Dacian" si este dedicat zilei de 8 martie, care este, dupa cum bine se stie, sarbatoarea femeilor. Cu prilejul viitoarei sale vizite in Romania, tenorul pasionat de pop si rock a acordat un interviu in exclusivitate pentru Romania libera.
Domnule Safina, cum ati ajuns sa cantati si de cand va indeletniciti cu aceata arta?
Alessandro Safina: Cantam intotdeauna cand eram copil pentru ca imi placea mult, apoi, dupa studiile muzicale, am inceput sa studiez canto, si pe vremea cand inca eram student am participat la un concurs pe care l-am si castigat si am debutat in teatru cantand "La Bohème" a lui G.Puccini.
Ati crescut intr-o familie "muzicala", avand tatal tot cantaret. Cum v-a marcat acest lucru?
A.S: Bineinteles ca m-a ajutat si contextul familial, dar probabil ca au existat o sensibilitate si un instinct natural care m-au facut sa devin constient si sa imi doresc sa studiez si sa devin un interpret.
Ce amintiri legate de muzica aveti din copilarie?
A.S: Acasa se canta intotdeauna, imi amintesc de bunica mea care imi canta cantece foarte frumoase, pe care si eu le cant acum din cand in cand inclusiv in concertele mele, cum ar fi "Non ti scordar di me", si adesea ma intalneam cu prietenii iar momentul cel mai frumos era intotdeauna cel in care cantam, insufletind astfel acele zile de neuitat.
Opera pop
Opera este "relatia" dumneavoastra stabila pe care insa ati inselat-o din cand in cand cu pop-ul si rock-ul. Cum se impaca o mare doamna cum e opera cu genurile moderne?
A.S.: Nu cred ca am tradat opera si cand pot, imi place intr-adevar sa ma intorc si sa cant in teatru chiar daca teatrul traverseaza o faza foarte dificila, pur si simplu acum cant si muzica pop si ma simt mai aproape de multe persoane intrucat este un gen de muzica mai putin de nisa. Pe vremuri operele lirice erau muzica pop, toti cunosteau de fapt si cantau ariile din "Traviata", "Trubadurul "si "Rigoletto". Vremurile se schimba si trebuie sa stim sa le urmam si sa le interpretam.
Stiu ca ati creat un nou gen numit "pop opera". In ce consta acesta?
A.S: Nu cred ca am creat un gen, pur si simplu am inceput sa cant cantece si acest lucru a parut a fi o incrucisare de stiluri pe care unii au definit-o "pop opera" iar altii o numesc crossover. Vreau sa va amintesc ca marii solisti din trecut cum ar fi Beniamino Gigli, Giuseppe di Stefano, Cesare Siepi au interpretat intotdeauna cantece de toate genurile, deci chiar nu cred ca am inventat nimic nou.
Cu care dintre vedetele muzicale ale timpului nostru ati colaborat si cu care v-ati fi dorit sa cantati?
A.S: In anii '90 i-am intalnit si frecventat pe Placido Domingo, Franco Corelli cu care am si studiat dar amintirea cea mai frumoasa si semnificativa pentru mine au fost momentele petrecute cu maestrul Carlos Kleiber caruia ii port si in prezent o amintire vie si emotionanta. Am lucrat cu mari artisti cum ar fi Katia Ricciarelli, Barbara Hendrix, Jose Carreras. Au urmat dupa aceea colaborari cu artisti ca Rod Stewart, Sarah Brightman, Chrissie Hynde, Sezen Aksu, Elton John. Am avut intotdeauna o mare pasiune pentru U2 si bineinteles ca ar fi un vis sa colaborez cu Bono.
Cum a fost munca la muzica filmului "Moulin Rouge"?
A.S: L-am intalnit la Londra in timpul galei pe regizorul Baz Luhrmann si in timpul cinei s-a conturat aceasta idee pe care ulterior am dezvoltat-o in zilele urmatoare si a fost o experienta frumoasa.
"Nu le pot ura romancelor sa fie frumoase"
Spuneti-ne, va rugam, ceva despre duetul cu Ewan McGregor? Cum a lucrat cu dumneavoastra? Era harnic? L-ati "educat" cate ceva despre muzica?
A.S: Imi amintesc ca a fost frumos sa lucrez la acel mare proiect in care am intalnit persoane foarte importante si fascinante.
Cum ati explica ce este muzica unor oameni care nu pot auzi? Cum ati descrie "sentimentul" care te incearca atunci cand canti sau asculti muzica?
A.S: Poate ca as incerca sa le-o explic cu ajutorul culorilor, a senzatiilor cum ar fi caldura, frigul care sa le trezeasca reactii emotionale. Acesta este primul lucru care imi trece prin minte, dar intrebarea nu este una usoara. Emotiile pe care le simti cantand sau ascultand nu sunt bineinteles identice pentru toti si se schimba continuu inclusiv in interiorul aceleiasi persoane in functie de starea sufleteasca si de moment. Ceea ce va pot spune este ca muzica este, pentru unii dintre noi, o parte fara de care nu am putea incerca emotii si da sens vietii.
Ce le urati femeilor din Romania, dat fiind faptul ca intreg concertul dumneavoastra le este dedicat femeilor, de ziua lor?
A.S: Cu siguranta nu pot sa le urez sa fie frumoase, intrucat exista deja celebritati mondiale in sensul acesta. Le urez lucrurile obisnuite cum ar fi sa aiba parte de fericire si de iubire, dar le doresc mai ales sa ocupe in aceasta societate un rol determinant asa cum este just sa fie.
Sursa: vezi articolul original
