Adevarata amenintare la adresa democratiei
Probabil (si sper!) ca am un comportament mediu, pentru ca multi romani din generatia mea fac acelasi lucru. Sunt un consumator de mass-media, insa din ce in ce mai mult pe Internet. Unde caut stiri, informatii si anumite semnaturi. Sunt oameni pe care ii citesc sau ii ascult cu interes pe Internet - si nu numai romani.
Stiu ca sunt parte din marea, chinuitoarea problema a presei scrise romanesti: scade tirajul, scad vanzarile la chiosc si prin abonamente, dar creste lectura pe Internet. Numai ca la chiosc platesti ziarul, iar pe Internet este gratuit. Cum sa traiasca un ziar, cum sa plateasca decent jurnalistii si comentatorii, cum sa finanteze investigatii lungi, costisitoare si grele daca banii cititorilor se duc numai pe abonamentul de cablu (si de radio-tv publice)? Bugetele de publicitate nu ajung pentru a face presa de calitate. Este nevoie si de banii cititorilor.
In Romania, problema este inca si mai dificila decat in alte societati, pentru ca bugetele de publicitate pentru presa scrisa s-au redus considerabil dupa 2008, anul in care iluzia cresterii infinite pe datorie s-a spulberat. Dintr-o situatie pe care marturisesc ca nu o inteleg prea bine, bugetele de publicitate pentru presa scrisa s-au micsorat chiar si sub nivelul bugetelor pentru industria radioului. Ca urmare, presa scrisa a inregistrat in ultimii ani doua hemoragii importante - una privind numarul de titluri si tirajele, cealalta privind calitatea si numarul jurnalistilor. In societatea romaneasca au ramas - la nivel national - doar patru cotidiane generaliste tiparite pe hartie, cu tiraje rizibile, cateva bulevardiere si cateva specializate (finante, sport). Am putea spune ca sunt destule, daca nu am vedea cu ochiul liber ca nivelul jurnalistic a scazut. Multi jurnalisti de frunte au abandonat domeniul presei scrise si s-au mutat la televiziuni si pe on-line, unde veniturile individuale sunt incomparabil mai ridicate decat in presa scrisa - alta particularitate a mass-media romanesti, in societatile europene un jurnalist mediu este de obicei platit la acelasi nivel indiferent unde lucreaza.
Aparitia si expansiunea Internetului au modificat cerintele de baza ale consumatorului de mass-media. Internetul a modificat multe alte lucruri, dar aici ma refer la mass-media.
In primul rand, consumatorul are optiuni aproape nelimitate. Daca stiu numai limba romana, pot citi oricare ziar, oricare site de stiri, oricare site de radio si televiziune care are interfata pe Internet in limba romana. Daca stiu inca o limba straina, presa tarii respective imi devine accesibila instantaneu, fara nicio plata si fara nicio opreliste.
In al doilea rand, sanctionarea producatorului este instantanee. Daca nu-mi place un ziar, nu astept 30 de zile ca sa anulez abonamentul sau 24 de ore ca sa nu-l mai citesc. In mai putin de o secunda parasesc pagina respectiva si nu ma mai intorc. Sanctiunea pentru lipsa de calitate sau lipsa de respect fata de cititor este implacabila si foarte rapida.
In al treilea rand, consumatorul de mass-media prin Internet a invatat ca exista bariere (filtre) la care trebuie sa se plateasca pentru a-i fi accesibile teritoriile de dincolo. Ca sa vad colectia ziarului din anul in care m-am nascut, trebuie sa platesc o taxa. La fel daca vreau o anumita selectie de articole despre un subiect oarecare. Nu mai trebuie sa ma duc la biblioteca publica, sa trec prin furcile autorizarii, sa ma asez la o masa, de obicei, incomoda si sa copiez cu creionul ce ma intereseaza. Platesc cu cardul si fac copy-paste, ca sa ma exprim intr-un limbaj deloc armonizat cu vocabularul limbii romane.
Deocamdata, presa scrisa din Romania este in mijlocul celei mai crunte situatii: nu mai poate trai din tipar, dar nici nu incaseaza destul din Internet. Ca urmare, oamenii buni pleaca, tinerii exceptionali nu mai vin, jurnalismul de calitate se pierde ca apa in nisip, finantatorii dau din colt in colt. Disparitia ziarului de calitate pe hartie risca sa genereze un efect pervers (adica, neasteptat si nedorit, in sensul lui Raymond Boudon, ca sa nu se gandeasca vreunul la porno). Odata cu hartia risca sa dispara si jurnalismul de calitate, de investigatie, acel jurnalism care nu place deloc mandarinilor din politica, mogulilor din economie si feudalilor din administratia publica.
Aceasta este cea mai mare amenintare la adresa democratiei din Romania, nu tafnele unor politicieni care confunda Consiliul Europei cu Consiliul European si ale unor comentatori si analisti din televiziuni care se duc in fiecare seara in platoul de emisie ca la Caritas: primesc de opt ori mai mult decat valoreaza Vom avea un regim autoritar cand vom avea doua ziare cotidiane generaliste in mana unor finantatori cu interese politice si economice, care mai au si televiziuni, si radiouri, si site-uri de Internet Vom avea deficit de democratie cand vom auzi aceleasi blestematii imbracate in muzica la radio, ambalate in sezatori la televiziune si paginate luxos in presa scrisa de a doua zi, intre fotografii de pitipoance si cocalari. Vom avea un sistem nedemocratic cand accesul la Internet va fi liber, dar ne vom duce singuri catre site-uri bine garnisite cu minciuni, vorbe frumoase si fumuri de intelectuali elitisti.
E momentul.
» vezi articolul original
sursa: 
