Acum 203 ani s-a nascut Vasile Carlova, primul poet modern roman
Vasile Carlova s-a nascut intr-o familie de mici boieri buzoinei, printer inaintatii lui numarandu-se si un mitropolit al Ungro-Vlahiei, Luca, ale carui origini erau din Cipru. La doar sapte ani isi pierde ambii parinti, Ionnita si Sevastita Carlova, fiind crescut de o sora de-a mamei, maritata cu stolnicul Nae Hiotu.
Copilaria si-a petrecut-o in Targoviste si Bucuresti, unde se aflau casele tutorilor sai si unde invata franceza si greaca, avandu-l ca tovaras de invatatura pe alt viitor poet, Grigore Alexandrescu. Dupa cateva versificatii in greceste si traduceri, se incumeta, sub influenta unor scriitori romantici francezi, sa scrie versuri in limba romana.
Din creatia lui se cunosc doar cinci poezii, toate publicate de Ion Heliade-Radulescu in "Curierul romanesc", prima "Pastorul intristat", scrisa la 18 ani si publicata aparand la 8 mai 1830, ea fiind pusa si pe muzica, doua decenii mai tarziu, de Anton Pann. Urmeaza "Ruinurile Targovistei", o romantica meditatie cu accente patriotice asupra gloriei de altadata a neamului romanesc in contextual trecerii devastatoare a timpului. "Inserarea", "Rugaciune" si "Marsul ostirii romane" vor completa mica dar expresiva lui opera. In versurile lui se regasesc, intaia oara in spatiul literar romanesc, metafore de un profund lirism, unele influentandu-l si pe Eminescu, precum "negura uitarii", "viscol de dureri" sau "aripile vremii". In 1830, dupa infiintarea Militiei Nationale, punctual de pornire al viitoarei armate romane, Carlova se inroleaza voluntar.
Din pacate, un an mai tarziu, la 18 septembrie 1831, se stinge din viata in tabara militara de la Craiova, in urma unei boli infectioase. A fost ingropat in curtea bisericii Madona Dudu din Banie. Avea doar 22 de ani si nimeni nu va sti unde ar fi ajuns creatia lui, daca Heliade Radulescu putuse sa scrie deja despre el, ca "geniul sau cel poetic fagaduieste mult pentru limba romaneasca, cea atat de frumoasa sub pana lui".
» vezi articolul original
sursa: 
