A văzut un bătrân la cumpărături în supermarket care o privea insistent, de parcă ar fi avut nevoie de ceva. A mers la el și l-a întrebat dacă poate să-l ajute. Când i-a spus ce făcuse au plâns amândoi, angajații i-au ajutat. Uite ce au făcut toți timp de două ore

Am dat recent de această poveste, este foarte specială, iată de ce. Totul s-a petrecut într-o zi care părea perfect normală. O femeie, Lisa Lemming Jackson, din Georgia, SUA, era la cumpărături în supermarket. Acolo ea a văzut un bărbat care părea să aibă nevoie de ajutor. Ceea ce s-a întâmplat apoi este, pentru mine, dovada că oamenii încă mai sunt în stare să se ajute unii pe alții și că încă le mai pasă de ceilalți, semenii lor. 

Lisa a povestit despre acest eveniment care a afectat-o și pe ea profund, iată totul în cuvintele ei:

lisa1

,,Tocmai am petrecut două ore cu un bătrân la Kroger (supermarket). La început eu i-am zâmbit, ne-am privit. În timp ce mergeam pe lângă el, arăta de parcă ar fi avut nevoie de ceva. M-am întors și l-am întrebat dacă îl pot ajuta cu ceva. Instant a început să plângă.

Mi-a zis că are cancer la colon și că a avut un accident. Dacă se ridica în picioare, toată lumea va observa. (Supermarketurile din America au cărucioare unde bătrânii pot sta jos în timp ce fac cumpărături.) M-a întrebat ce ar trebui să facă.

Privirea lui care exprima demnitate pierdută mi-a pus un nod în gât.

Din acel moment angajații magazinului s-au mișcat repede, ne-au adus șervețele umede, lenjerie, și le-au dus discret în baia angajaților. Acolo i-au dat până și haine.

A plâns și și-a cerut scuze. A zis că trebuie să se grăbească, își lăsase soția acasă singură. Când am trecut pe la casă i-am găsit cumpărăturile gata puse în pungă și cineva, nu știu cine, plătise deja pentru ele.

A început să plângă și mai tare.

A spus că a luptat în Vietnam și în Războiul din Coreea, că își iubește țara, dar a mai spus și că până în ziua aceea crezuse că țara lui uitase de el. Am plâns amândoi și i-am spus și eu ce greutăți am și de ce îmi e frică… M-a încurajat și mi-a spus vorbe foarte înțelepte. M-a încurajat spunându-mi că, poate, până la urmă umanitatea încă mai este în stare să îi pese, oamenilor încă le mai pasă de semenii lor.

Ziua de astăzi mie mi-a dovedit-o din plin.

Îți mulțumesc Elmer (numele bătrânului), mulțumesc Kroger (supermarketul), și îți mulțumesc, Doamne, pentru lecția pe care am primit-o azi.”

Cred că această femeie este un exemplu excelent pentru faptul că acțiunile mici pot aduce o schimbare uriașă. 

Sursa: Newsner

loading...
loading...