Unire intru dezbinare
Nu ma intrebati nici ce rost a avut parada militara la aniversarea unui eveniment care nu a avut nici o componenta legata de armata. In general, nu ma intrebati ce rost au aceste mari adunari de oameni, prilejuite de implinirea a fix 149 de ani de la intamplari a caror semnificatie (nu mai vorbim de
cronologie) e pierduta in paginile unor manuale de istorie incalcite.
Am vazut pe ecranul televizorului o rara concentratie de politicieni. Straniu e ca, fiind vorba despre unire, aplaudacii adusi in piata de principalele partide ale tarii (PD-L, PNL, PSD) au gasit de cuviinta sa huiduie copios, inclusiv atunci cand unul dintre vorbitori le ura "La multi ani!". La fel de strident a fost faptul ca, in contextul unei ceremonii cu rezonante nationale, partidele au gasit de cuviinta sa-si echipeze simpatizantii cu uniforme (e drept, reduse la esenta fularelor si baloanelor
colorate) menite sa accentueze diferentele, si nu cine stie ce sentimente (nationale?) comune.
Pentru prima data, dupa vreo doi ani, i-am vazut pe cei doi adversari alaturi (nu si impreuna), veniti de bunavoie (nu la vreo ceremonie internationala, la care protocolul i-ar fi obligat sa se alature); nu doar pe Geoana si Iliescu, ci chiar pe insisi presedintele Basescu si premierul Popescu Tariceanu. Sa ne amintim ca, in ocazii similare, obiceiul impamantenit in ultima vreme era ca cei doi sa se evite, organizandu-si fiecare manifestatia personala.
S-ar putea sa fie o legatura cu unele intamplari ciudate din ultimele saptamani, cand cei doi au avut doua neasteptate intrevederi fata in fata, despre al caror continut nu am aflat decat ca nu a adus nimic nou, dar in urma carora s-au petrecut evenimente semnificative (ezitarea Guvernului in a sesiza Curtea Constitutionala, renuntarea ministrului Justitiei de a bloca dosarele ministrilor). Asta dupa ce ne obisnuisera sa comunice de la distanta, exclusiv prin comunicate imbatosate. S-ar putea sa fie inceputul unei schimbari de stil in lupta dintre palate, in care logica rudimentara a lui "ba pe-a ma-tii!" sa fie inlocuita de confruntarea mai discreta a argumentelor, ceea ce n-ar fi deloc rau, chiar daca mai putin generator de subiecte picante pentru talkshow-uri.
Adevaratul motiv al agitatiei de la Iasi este ca a inceput anul electoral. Moldova este un camp de batalie cu miza deosebita; nu intamplator in toate cele opt judete din dreapta Carpatilor, la recentele alegeri europarlamentare, pe primul loc nu s-a situat marele invingator PD, ci PSD. Ziua de 24 Ianuarie nu a constituit pentru politicieni altceva decat un prilej de a face campanie electorala pe banii statului, cu beneficiul multiplicarii mediatice la scara nationala. E drept, discursurile au fost relativ decente (desi unele sageti s-au strecurat discret printre evocarile trecutului maret), in schimb partitura "maselor", orchestrata de catre stafurile de partid, a fost lamentabila. Hora Unirii a fost o imbulzeala dezlanata si fara sens, aducand mai degraba cu dansurile de lupta prin care razboinicii isi fac curaj in ajunul marilor batalii.
Nu cer imposibilul. stiu ca orice prilej de ceremonie publica cu rezonanta nationala este deturnat de politicieni, pe toate meridianele, pentru castigarea de capital electoral. Este insa o chestiune de stil. Nu am vazut in alte parti, la ocazii similare, etalarea ostensiva a insemnelor de partid. La noi, tonul a fost dat inca de la prima sarbatorire a zilei nationale, pe 1 Decembrie 1990, cand multimea a huiduit reprezentantii partidelor de opozitie, sub privirile radioase ale lui Iliescu si Roman. De atunci incoace, toate ocaziile similare au stat sub semnul confruntarii intre diversele tabere.
Unirea s-a terminat. Asteptam cu interes sarbatoarea Sfintei Parascheva la sfarsit de campanie, cand aceiasi politicieni se vor intalni din nou, concurand intr-un pios pupat electoral de moaste.
Mircea Kivu este sociolog
Sursa: vezi articolul original
