"Populismul" lui Obama
Prea prudent, prea conciliant, prea pragmatic. Tanarul presedinte a fost victima asteptarilor imense pe care le-a declansat alegerea sa. E adevarat insa si ca s-a ingropat intr-o guvernare in care a preferat compromisul confruntarii, fie acesta cu Wall Streetul sau cu republicanii.
Avand incredere, contra tuturor evidentelor, intr-o lume iluzorie postpartizana, a cautat sa gaseasca acorduri cu opozitia. Degeaba. Partidul Republican s-a inchis de multi ani intr-o ideologie extremista care face din stat si, deci, si din politica un inamic. O demonstreaza ascensiunea lui Newt Gingrich, individ rasist si incoerent care are insa sanse bune sa-l infrunte pe Obama pe 6 noiembrie. Se pare totusi ca, odata cu ultimul discurs asupra starii natiunii din acest mandat, presedintele a inteles intr-un final ca trebuie sa se arate mai bataios daca vrea sa fie reales. Obama a mizat pe optiunea "populista", cum e catalogata in Statele Unite, unde acest calificativ nu e neaparat peiorativ.
Ajutat de talentul oratoric care l-a salvat de mai multe ori, presedintele a schitat foaia de parcurs pentru viitoarea campanie si pentru un posibil al doilea mandat. De acum, vrea sa fie vazut ca portdrapelul clasei mijlocii, contra milionarilor si bancilor. Se declara pregatit sa ii impoziteze pe americanii cei mai bogati, care au cam scapat pana acum de taxe. Se vrea si aparatorul economiei reale, care creeaza locuri de munca reale, spre deosebire de lumea speculatorilor, care le distruge.
» vezi articolul original
sursa: 
