"Daca aÈ™ fi eu la guvern"
Cel putin in Bucuresti erai considerat fraierul-fraierilor, cel mai prost din scoala. Ultima gaina din aprozar, cum spun smecherii. Era firesc sa fii impotriva lui Ion Iliescu, emanatul care ne furase Revolutia. Sa continui lupta, sa incerci sa-i dai jos pe neocomunisti. Vremurile s-au schimbat, pentru ca si Romania s-a asezat, s-a mai potolit. Nu mai pun la socoteala faptul ca romanul nu este amator de mari tulburari sociale. Dimpotriva! In 2011, publicatia americana Time a ales ca trofeul "Persoana anului" sa nu fie acordat unui singur individ, ci milioanelor de protestatari din intreaga lume.
Romania e si ea lovita de proteste. Nemultumirile sunt mari, iar acestea trebuie sa-si gaseasca o supapa. Un mod de descarcare. Din acest punct de vedere, demonstratiile sunt cat se poate de benefice. Nu mai zic ca sunt legale, intr-un sistem democratic.
Un citat din Radulescu-Motru privind psihologia noastra cred ca este lamuritor: "Romanul este pasionat pentru politica. Pentru el, politica este ca o bagheta magica, prin care totul se poate transforma; fericirea neamului intreg, ca si fericirea sa personala pot fi aduse prin politica. "Daca as fi eu la Guvern", "Daca as face eu legea", cum s-ar mai indrepta lucrurile! Pentru romani, lucrurile nu se pot indrepta decat prin lege. Fiecare dintre noi are ca suprema ambitie sa realizeze cel putin o lege. Activitatea sa proprie nu este sa stie sa o dirijeze cum trebuie; dar fiecare totusi vrea sa faca o lege prin care sa dirijeze activitatea tuturor. Toti asteapta mantuirea de la actiunea poporului intreg. "Iata ce trebuie sa facem noi, romanii"; "Iata cum este mai bine pentru neamul nostru"; si niciodata: "Iata ce trebuie sa fac eu, Ion sau Gheorghe", "Iata ce este bine pentru activitatea mea". Astia suntem!
» vezi articolul original
sursa: 
